Cum gestionăm corect emoțiile puternice

Nu există emoții bune sau rele pentru că toate joacă un rol adaptativ și fac parte din viața noastră interioară. Iată ce putem face atunci când emoțiile puternice ne copleșesc.

Citește și:

Agresivitatea online: ce ne facem?

Răni emoționale: Rana de abandon sau masca dependentului

Emoțiile colorează viața, reprezentând energii care ghidează cogniția și comportamentul nostru, în viața de zi cu zi. Ele intră în însăși definiția omului, fiind o condiție primordială a vieții.

Emoțiile au apărut, de-a lungul procesului evolutiv, ca o adaptare rapidă a invidului la întâmplările vieții.

 

Cum le identificăm

Emoțiile pot fi exprimate atât verbal cât și nonverbal, prin intermediul limbajului corpului, expresiilor faciale, al tonului sau chiar prin simptomatologii de ordin psihosomatic, atunci când ele sunt reprimate –'Ceea ce mintea ascunde, corpul dezvăluie!' (dureri de cap, tulburări gastrointestinale, tulburări de somn, oscilații ale tensiunii arteriale, tulburări de apetit alimentar, etc).

Psihologul Paul Eckman (1970) a identificat 6 emoții bazale: fericirea, tristețea, dezgustul, frica, uimirea și furia.

Zece ani mai târziu, psihologul Robert Plutchik a mai adăugat ale două: încrederea și anticiparea. Bineînțeles, funcție de intensitatea lor, putem identifica și alte emoții.

 Sunt emoțiile bune sau rele? Cu toate că, am fi tentați să spunem că 4 emoții, din cele prezentate, sunt negative, aș putea spune că nu sunt nici bune, nici rele în esență. Ele sunt, de fapt, energii care au rol adaptativ.

Furia, spre exemplu, este un mecanism de protecție care inspiră acțiunea și ne determină să facem ceva pentru a schimba situația.

Teama, pe de altă parte, este semnalul nostru că ceva nu este în regulă și ne protejează de pericol, permițându-ne să supraviețuim.

Emoții precum tristețea sporesc sentimentele de conexiune și empatie, construind comunitatea, iar dezgustul oferă o reacție adversă și ne îndepărtează de lucruri care pot provoca vătămări sau pot fi contagioase.

Încrederea vorbește despre conectarea cu oamenii care pot ajuta, anticiparea ne sporește atenția pe viitor și pe planificarea acestuia, surprinderea ne focusează pe situații noi.

Toate au un scop și intenția pozitivă de a conserva sănătatea noastră, ori starea noastră de bine.

De asemenea, oferă semnale cu privire la eul nostru, inspiră acțiune pentru schimbare, oferă posibilitatea de a trăi experiențe cu toată inima, oferă eliberare și pot oferi capacitate de reziliență.

O persoană stăpânită de emoții puternice e determinată să reacționeze exploziv în raport cu situația și provocările interpersonale.

Prea multă furie se transformă în mânie, prea multă frică devine teroare, prea multă tristețe devine depresie, prea multă vină poate paraliza.

Toate acestea reflectă un conflict puternic de personalitate, uneori tulburări de personalitate (impulsivitate accentuată, labilitate emoțională, personalitate narcisică, borderline sau histrionică) și sunt semnale ale unei sondări mai profundă a personalității.

Deseori este necesar suportul unui specialist în acest demers.

 

Cum să facem față emoțiilor puternice

Reglarea emoțiilor este un proces complex care implică inițiativa schimbării, inhibarea și modelarea gândirii, cât și a comportamentului reactiv la stimulii externi și interni.

De exemplu, un stimul intern sau extern (un eveniment/comportamentul unei persoane/ amintirea unei întamplări) produce reacții subiective (emoții și sentimente).

Acestea produc, la rândul lor, răspunsuri cognitive (gânduri), urmate de un răspuns emoțional fiziologic (intensificarea respirației, creșterea presiunii arteriale, modificări la nivel hormonal), iar în final, de un răspuns comportamental (furie, evitare, fugă, etc).

Pentru a face față emoțiilor puternice este important să respiri adânc și să te concentrezi pe acest lucru, înainte de a acționa. Ai putea, de asemenea, să iei în considerare câteva aspecte precum:

Identifică emoția pe care o resimți (Când permitem emoțiilor să se arate și să se exprime, ele vor trece mai ușor, permițându-ne eliberarea. Așa vom învăța cum să facem față lor și nu ne vor copleși, luându-ne pe nepregătite.

Evitarea lor duce la dezvoltarea unei frici mai mari de a le resimți, intrând într-un cerc vicios.)

Identifică ce nevoie a ta se ascunde în spatele acestei emoții și întreabă-te cum ți-ai dori să acționezi?

Gândește-te ce efect are acest comportament al tău asupra ta și a celor din jur și dacă se potrivesc aceste reacții cu valorile tale morale.

Te ajută să îți imaginezi ce altceva ai face pentru a reacționa cât mai potrivit și să te gândești dacă există cineva care să îți poată oferi îndrumare în acest sens.

Nu uita că emoțiile intense vin, deseori, ca răspuns la situații de stres. Astfel, poți face apel la modalități de reducere a stresului: practică sportul, meditația, comunică, pune în practică hobby-urile, fii recunoscător, identifică lucrurile bune din viața ta, fii binevoitor cu ceilalți.

Să ne permitem să experimentăm o gamă cât mai variată de emoții, deoarece diversitatea și frecvența lor, în viața noastră, dezvoltă o capacitate de reziliență mai mare și implicit, o stare de sănătate mai bună.

 

De Andreea Serpegean, psihoterapeut

Tel.: 0766.570.157

Constanța

www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com

psihoterapie.ct@gmail.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum gestionăm corect emoțiile puternice
Cum gestionăm corect emoțiile puternice

Nu există emoții bune sau rele pentru că toate joacă un rol adaptativ și fac parte din viața noastră interioară. Iată ce putem face atunci când emoțiile puternice ne copleșesc.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste