Cum ne explicăm impulsivitatea
Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?
Despre impulsivitate vorbim cu toții și parcă știm despre ce este vorba. Și totuși, deși mulți dintre noi știm cum să ne stăpânim, nu este atât de ușor de pus în practică. De ce oare?
Pare simplu și de fapt aici este capcana: comportamentul impulsiv ne pare a fi o variantă care implică resursele cele mai puține și devine atractiv prin aparenta sa simplitate. „Așa mi-a venit, n-am mai stat să mă gândesc!”
În loc să stai la coadă în coloana din trafic, pare mai simplu și rapid să o iei pe linia de tramvai înaintea tuturor, neluând în seamă un posibil accident.
Ce trăsături au persoanele impulsive
Sunt rapide în reacție, nu își acordă timp de gândire, se grăbesc să dea un răspuns, nu ascultă pentru a înțelege, par să le știe pe toate.
Vârsta, lipsa de experiență, deschiderea către nou și experimentare în combinație cu vârsta, provocarea unor reacții controversate în jur din cauza comportamentului – sunt criterii de luat în calcul atunci când catalogăm pe cineva drept impulsiv.
Ce se ascunde în spatele impulsivității. Efecte negative
Oare există și situații în care impulsivitatea este în avantajul nostru?
Impulsivitatea are la bază un efect de plăcere și eliberare a tensiunii. Imediat după acțiunea impulsivă, simțim un fior de plăcere, o creștere a adrenalinei. În funcție de situație însă, impactul negativ nu întârzie să apară.
Cu cât mai repetate acțiunile impulsive, cu atât mai mare adâncirea într-o stare de anxietate sau depresie cauzată de efectele comportamentului impulsiv – regrete în urma deciziilor luate, respingerea din partea celor apropiați, posibile consecințe emoționale care nu pot fi măsurate.
Pe lângă plăcerea instantă pe care o provoacă reacția impulsivă, mărimea cortexului prefrontal și impulsurile sistemului limbic sunt surse posibile ale unui comportament impulsiv.
Sistemul limbic este responsabil de emoțiile noastre primare, iar cortexul prefrontal este în strânsă legătură cu planificarea și controlul.
Studiile au demonstrat că mărimea și exersarea cortexului prefrontal pot influența impulsivitatea. Cu cât exersezi mai mult controlul, cu atât impulsivitatea ta va scădea.
Pe de altă parte, o exagerare a controlului poate duce către compulsivitate, care se află în celălalt capăt al aceluiași spectru: dacă impulsivitatea, caracterizată prin lipsa de considerație pentru posibile consecințe, este condusă de o posibilă plăcere de moment, compulsivitatea are la bază dorința de a scăpa de anxietate, de un posibil rău care poate apărea dacă nu faci acele acțiuni (dacă nu verifici încă o dată că ai închis ușa, dacă nu calci pe linii etc ).
Citește în continuare Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
De Irina Doiciu, psiholog, terapeut de cuplu, consilier în carieră, consultant schimbare comportamentală a adulților
www.improving.ro
Tel.: 0722.564.301
