Cum sa iti reduci la tacere criticul interior

Cu totii avem un critic interior, mai exact acea voce care ne evalueaza constant cum aratam, ce facem si ce fel de oameni suntem. Foarte des o auzim spunand „numai tu puteai sa faci asa ceva. Criticul interior este rau, dur si neobosit. Si cum nu il putem multumi, putem sa fim mai isteti decat el.

 

Cu siguranta ai confruntat astfel de ganduri si ai incercat sa le contrazici cu o gandire pozitiva sau prin a te imbunatati pe tine insuti, dar nu ai reusit sa o faci sa taca. Pentru o schimbare reala, trebuie sa luam puterea de la acest critic launtric.

 

Da o forma sau un nume criticului tau interior

Un exercitiu practicat cu succes in cabinetele de psihoterapie este acela prin care se da o forma acestei voci interioare. Poti face singura acest exercitiu, intrucat specialistii iti vor spune toti ca ceea ce iti transmite aceasta voce critica nu este adevarul.

Prin urmare, daca ar fi sa asociezi o imagine sau sa dai un nume vocii, care ar fi? Primul pas important este sa identifici vocea cand o auzi si sa iei cunostinta de prezenta ei. Confruntarea este preferata fugii. Pana acum, nu ai reusit nimic incercand sa o eviti.

Nu trebuie decat sa devii constienta de prezenta ei, in forma pe care i-ai dat-o tu. Vei vedea ca treptat, nu mai este atat de puternica si persistenta. Cand dai o forma si un nume, isi pierde din putere intrucat accepti ca nu tu esti problema. Problema este ca tu crezi tot ce spune vocea ta launtrica.

 

Intelege-ti criticul interior

Multi cred ca ascultand aceasta voce critica, isi pastreaza un echilibru, se controleaza mai bine si isi constientizeaza slabiciunile, temandu-se ca daca inceteaza, vor esua lamentabil.

Asta ar fi de inteles daca vorbim despre vocea ratiunii, dar aceasta de regula este echilibrata, nu nemiloasa. Unii cercetatori o identifica drept o expresie a fricii, care rezulta intr-un raspuns al organismului de tipul „lupta sau fugi.

Cand exista o amenintare asupra sigurantei noastre, organismul ne impinge sa reactionam intr-unul din cele doua moduri. Acesta va reactiona asemanator si daca doar crede ca exista o amenintare.

Criticul launtric este amenintator si ne determina sa ne lansam fie intr-o lupta fie intr-o fuga de noi insine.

Trebuie sa fim in stare sa ne evaluam obiectiv, iar criticul nu ne ajuta sa facem asta. Identificandu-l ca expresie a fricii nu a ratiunii, vom dezvolta moduri de gandire mai constructive si ingaduitoare cu noi insine.

 

Fii mai buna decat criticul tau interior

Vocea interioara vesnic nemultumita de noi este o problema de mare actualitate, iar noi, convinsi ca niciodata nu suntem destul de buni, nu ne putem relaxa. Suntem stresati tot timpul si transmitem asta si celor din jur.

Ne este afectat modul in care luam anumite hotarari si ne limitam posibilitatile. Dar singurul mod prin care aceasta voce interna daunatoare ajunge sa aiba putere asupra noastra este increderea pe care i-o acordam.

Ne controleaza atunci cand in viata noastra devin prioritare felul in care aratam, succesul profesional si popularitatea pe care o avem.

Nu inseamna ca nu trebuie sa avem teluri sau sa nu ne intereseze ce cred cei din jurul nostru. Dar cand performanta noastra si cat de buni suntem la ceea ce facem ajung sa conteze cel mai mult criticul launtric primeste munitie.

Cand vom avea un scop pentru noi insine si viata noastra, mai mare decat „sa fiu bun/cel mai bun atunci devenim mai puternici decat aceasta voce interioara.

Un astfel de scop poate fi dobandirea linistii mentale. Iar atunci cand criticul incepe sa-si faca auzita iar vocea, confrunta-l si aminteste-ti care este scopul tau. Cu siguranta nu este acela de a fi perfecta. Vei avea o viata mai implinita.

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum sa iti reduci la tacere criticul interior
Cum sa iti reduci la tacere criticul interior

Cu totii avem un critic interior, mai exact acea voce care ne evalueaza constant cum aratam, ce facem si ce fel de oameni suntem. Foarte des o auzim spunand „numai tu puteai sa faci asa ceva“. Criticul interior este rau, dur si neobosit. Si cum nu il putem multumi, putem sa fim mai isteti decat el.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste