De ce sunt comparatiile daunatoare

Ti s-a intamplat vreodata sa te compari cu cei din jurul tau? Sa te intrebi de ce prietenii tai au deja un partener de viata ori chiar o familie, iar tu nu? Ei bine, nu te afli doar tu in aceasta situatie, dar un lucru este cert: trebuie sa incetezi cu comparatiile.

Adevarul este ca, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu totii ne adresam astfel de intrebari. Insa asta nu inseamna ca ceea ce facem este intotdeauna in avantajul nostru.

In plus, faptul ca suntem in permanenta conectati la retelele de socializare, reprezinta inca un motiv pentru care e necesar sa vorbim despre cat de benefic sau, dimpotriva, de daunator e sa ne comparam cu cei din jurul nostru.

 

Cand ne comparam cu ceilalti

Potrivit teoriei compararii sociale, ne comparam cu ceilalti atunci cand dorim sa ne evaluam intr-un mod mai precis propriile abilitati, performante sau alte atribute sociale.

Iar cand spunem ceilalti, ne referim de fapt la acei oameni cu care avem ceva in comun. Asadar, poate sa fie vorba despre o persoana care are aceeasi varsta ca noi, acelasi stil de viata sau nivel de trai. Ori chiar cineva care lucreaza in acelasi domeniu in care se intampla sa activam si noi.

Numai ca, asupra unora aceste comparatii au efecte pozitive, asupra altora efectele pot fi negative. De exemplu, daca esti o persoana increzatoare in fortele proprii, faptul ca te compari cu cei din jurul tau te poate motiva sa evoluezi fie profesional, fie personal sau chiar ajuta sa gestionezi mai bine situatiile nefericite prin care treci.

Insa daca esti, mai degraba, o fire vulnerabila, comparatiile pe care le faci intre tine si cei din jurul tau iti vor starni indivia, regretul, te vor face sa te invinovatesti si iti vor diminua increderea in sine. Asadar, daca faci parte din cea de-a doua categorie, cel mai bine ar fi sa renunti sa mai faci comparatii de acest gen.

 

Cum sa nu te mai compari cu cei din jurul tau

Afla cu ce ai fost inzestrat. Fiecare dintre noi este unic in felul sau si suntem siguri ca tu nu faci exceptie. Poate ca ai o voce extraordinara, dar nu ai incercat niciodata sa canti. Poate ca stii sa desenezi, dar nu ai facut nimic in acest sens. Sau poate ca esti un bun ascultator, insa nu ai constientizat asta pana acum. Asadar, analizeaza-te cu atentie, descopera ce talente ai sau care sunt calitatile deosebite ce te definesc. Astfel, vei reusi sa nu te mai compari cu ceilalti si te vei placea mai mult.

Invata din propriile experiente. Faptul ca te afli intr-un moment nefericit sau ca nu te bucuri acum de succesul la care ai visat nu trebuie nicicum sa te descurajeze. Experientele prin care trecem ne modeleaza si ne pot ajuta sa ajungem acolo unde dorim, atata timp cat continuam sa privim partea buna a lucrurilor. Asadar, imbratiseaza lectiile fiecarei etape a vietii tale. Iti vor fi un real sprijin.

Fa-te auzit. De cele mai multe ori, ceea ce credem noi despre propria persoana nu coincide cu ceea ce cred ceilalti despre noi, asa e? Tocmai de aceea, ar fi indicat sa discuti mai des cu cei care te inconjoara, sa te exprimi ori de cate ori ai o idee buna sau o opinie care merita ascultata, chiar daca ti se pare mai greu. Astfel, oamenii vor incepe sa te aprecieze si mai mult, iar tu vei capata incredere in fortele tale.

Vorbeste despre ceea ce te face vulnerabil. A te dezvalui celorlalti exact asa cum esti tu nu e tocmai usor, insa merita cu siguranta toate aplauzele. Prin urmare, incearca sa vorbesti cu alte persoane despre ceea ce te face vulnerabil si despre dorinta ta de a schimba acest aspect. Astfel, vei fi privit ca fiind o persoana curajoasa, demna de apreciere.

Fii cea mai buna versiune a ta. Pentru a fi fericiti, una dintre metode este de a ne compara cu noi insine, si nu cu ceilalti. De a ne dori mereu ca maine sa fim mai buni, mai iubitori, mai generosi decat suntem astazi. Si, nu in ultimul rand, de a face acele lucruri care ne bucura si ne confera, realmente, sentimentul de implinire.

 

De Roxana Balan, roxanabalan.wordpress.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce sunt comparatiile daunatoare
De ce sunt comparatiile daunatoare

Ti s-a intamplat vreodata sa te compari cu cei din jurul tau? Sa te intrebi de ce prietenii tai au deja un partener de viata ori chiar o familie, iar tu nu? Ei bine, nu te afli doar tu in aceasta situatie, dar un lucru este cert: trebuie sa incetezi cu comparatiile.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste