Prostul obicei de a cicali

Din nesiguranta sau nevoia de control, din convingerea ca doar ea are dreptate si vrea binele celuilalt, se naste unul dintre cele mai indezirabile comportamente feminine: cicalirea. Bombanitoare constante, intr-o relatie de prietenie distanta comportamentul le este trecut cu vederea mai usor, dar, de aproape, devine greu de suportat si taman bun sa te puna pe fuga.

 

Exista un anumit gen de femeie care se preteaza unui asemenea comportament, intervenind agresiv in libertatea partenerului de a fi el insusi si de a se simti in largul sau. Lucru lesne de inteles, daca ne imaginam ca traim alaturi de cineva care ne corecteaza: de la stilul vestimentar, la modul de exprimare, de la preferinte si gusturi, pana la modul in care ne taram papucii prin casa…

Am stat de vorba cu psihoterapeutul Corina Acris tocmai pentru ca am dorit sa identificam ce sta la baza unui astfel de comportament si, mai ales, cum identificam acest tip de femeie.

„Intr-o relatie de cuplu, intre parteneri exista in mod inevitabil diferente si este foarte important modul in care partenerii se descurca cu aceste diferente. Reactia unei persoane in fata diferentelor este un indice al abilitatii sale de a se adapta cresterii si schimbarii.

In cazul femeilor care manifesta un comportament cicalitor si critic, modalitatea de a se descurca cu diferentele se bazeaza pe impunerea propriei lor realitati asupra partenerului. (Modul in care eu gandesc si simt, valorile, principiile, convingerile si modul meu de a actiona sunt mai bune, mai valoroase decat ale tale – prin urmare, incerc sa ti le impun.)

 

Persoanele care abordeaza un astfel de comportament prezinta cateva caracteristici, si anume:

– Au o stima de sine scazuta;

– Se simt nesigure pe ele si investesc prea mult in relatie;

– Cauta nivele de apropiere si angajament care ii sperie pe parteneri. Partenerii le considera sufocante si atarnatoare, agatatoare;

– Considera ca nu pot avea incredere in oameni, oamenii nu le valorizeaza suficient;

– Tind sa fie geloase;

– Isi doresc apropierea, dar se tem de ea;

– Se ingrijoreaza legat de posibilitatea de a fi abandonate si de faptul ca dragostea nu e reciproca;

– Incearca sa-i schimbe pe ceilalti;

– Prezinta o gandire in alb si negru;

– Refuza sa cedeze si nu manifesta empatie;

– Au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti;

– Daruiesc pentru a primi ceva in schimb;

– Se tem de riscuri, schimbari, necunoscut;

– Joaca jocuri de putere.

Aceste caracteristici deriva dintr-un atasament nesigur, de tip anxios. Atasamentul se contureaza inca din copilarie, in relatia cu parintii, in special cu mama. Contactul cu figurile de atasament este un mecanism innascut, de supravietuire.

Prezenta unei persoane de atasament care, in mod uzual, reprezinta parinti, copii, soti, iubiti furnizeaza confort si securitate, in timp ce inaccesibilitatea perceputa a acestor persoane produce suferinta.

Asemeni tuturor comportamentelor indezirabile, exista cauze, motive, iar persoanele care se manifesta astfel, au nevoie de ajutor fie din partea celor apropiati, fie din partea unui specialist.

Pana la punctul acesta, poate fi foarte dificil sa determinam aceste persoane ca sa perceapa corect propriul comportament deranjant.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2 3
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Prostul obicei de a cicali
Prostul obicei de a cicali

Din nesiguranta sau nevoia de control, din convingerea ca doar ea are dreptate si vrea binele celuilalt, se naste unul dintre cele mai indezirabile comportamente feminine: cicalirea. Bombanitoare constante, intr-o relatie de prietenie distanta comportamentul le este trecut cu vederea mai usor, dar, de aproape, devine greu de suportat si taman bun sa te puna pe fuga.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste