Art terapia
Sa pictezi pentru a constientiza contradictiile, sa danssezi pentru a-ti reduce conflictele interioare… Creatia artistica iti permite accesul la sentimente ascunse.
Conflictele interioare pot fi metamorfozate prin intermediul picturii, modelajului sau fotografiei. Arta plastica permite o distantare obiectiva si o constientizare a problemei.
Orice repetitie imaginara este o eliberare de conflict. Teatrul are o functie de dedramatizare. Dansul reunifica mintea si corpul. Prin identificare cu povestea, literatura evacueaza angoase, frici si frustrari. Muzica deschide caile de comunicare sidezvolta creativitatea.
Istoric
Paternitatea art-terapiei este atribuita pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o in 1940. Fiind tuberculos si internat in sanatoriu, in timpul convalescentei sale, face desene si tapiserii care, spre marea mirare a medicilor, ii amelioreaza starea de sanatate. „Daca este satisfacut, spiritul creator ajuta la vindecarea celui bolnav”, scrie Hill. Interesata de aceasta abordare, Crucea Rosie britanica va utiliza aceasta metoda cu pacientii ei. In 1950, primele programe de formare in art-terapie au luat nastere in Statele Unite.
Derularea unei sedinte
De la prima sedinta de art-terapie, o discutie cu terapeutul permite pacientului sa evoce starea sa conflictuala si asteptarile pe care le are. Iata cum detaliaza psihanalistul Bogdan Cuc: „scopul este ca, ajutat de catre terapeut, pacientul sa poata sa dea sens si sa inteleaga cat mai profund propria functionare.
Tehnicile de reducere a inhibitiilor pacientului, sunt in esenta de trei feluri: asociatiile libere, cand pacientul este invitat sa aleaga un subiect la intamplare si sa incerce sa il reprezinte grafic, precizandu-i ca nu conteaza calitatea artistica a productiei sale, tema data, cand pacientul, ajutat de terapeut, alege o tema pe care sa o reprezinte grafic, pentru ca apoi sa elaboreze pe marginea ei. Si dialogul grafic, muzical, sau sub orice alta forma de exprimare artistica, cand terapeutul initiaza comunicarea desenand, pictand, modeland sau producand sunete, pentru a invita pacientul sa i se alature in realizarea unui „produs artistic” comun.
Alegerea tehnicii celei mai adecvate, depinde, evident de relatia pe care terapeutul si pacientul o construiesc inca de la prima sedinta.” O data procesul inceput, rolul terapeutului este de a incuraja pacientul sa urmeze sau sa dezvolte – fara sa judece – o miscare, o forma care se repeta de la o productie la alta si care pare purtatoarea unui sens. Cand persoana se lasa prinsa in acest joc si renunta la superficialitate, terapia avanseaza.
Tasneste atunci o amintire uitata, o emotie indelung refulata, o asociere speciala de idei… Art-terapia are, incepand din acel moment, o functie de ascultare pentru a sustine constientizarea asemenea unui terapii clasice. „Odata ce relatia a inceput sa se construiasca, interventiile art-terapeutului vor fi din ce in mai apropiate de problemele pacientului. Din acest punct de vedere, nu exista o diferenta majora intre o terapie prin cuvant (de exemplu o psihanaliza) si art-terapie.
Pacientul aduce in cadrul terapeutic continuturi psihice personale si produse ale inconstientului care urmeaza sa fie interpretate de catre terapeut. Ceea ce diferentiaza cele doua forme de terapie este limbajul in care se produce comunicarea si, uneori, interpretarea”, concluzioneaza Bogdan Cuc.
