Autoprogramarea psihica – tehnica de modificare a starii prezente

Autoprogramarea psihica este o tehnica de autoperfectionare psiho-somatica, numita “programare neuro-lingvistica”, tehnica care are scopul de a ne invata sa ne modificam deliberat trairile afective si sa ne optimizam comportamentul. Programarea neuro-lingvistica cuprinde tehnici simple de autoreglare si de autoconducere a creierului si a starilor psihice.

Richard Bandler si John Grinder (1977), autorii sistemului programarii neuro-lingvistice, considera ca majoritatea oamenilor nu isi utilizeaza in mod activ si deliberat creierul si respectiv, sistemul psihic. Psihicul poate fi comparat cu o masina fara buton de scoatere din starea de functionare. Daca nu ii oferim ceva de lucru, el continua sa functioneze ca si cum ar macina in gol.

De exemplu, daca punem o persoana in conditii de deprivare senzoriala (unde nu exista stimulare senzoriala externa), creierul va incepe sa genereze experiente interne (halucinatii, idei delirante etc). Daca creierul nu este solicitat in mod special, el va lucra oricum, dar la intamplare, uneori in detrimentul nostru. Daca am avut o zi incarcata de probleme, dificila, creierul nostru va avea (seara, in stare de relaxare) tendinta spontana de a readuce mereu in campul constiintei experientele negative traite in cursul zilei. Nu este suficient ca am avut o zi dificila, ne putem strica seara si chiar si zilele urmatoare.

Pentru ca unii dintre noi merg mai departe, manifestand dorinta de a-si reaminti la nesfarsit lucruri neplacute care s-au intamplat intr-un trecut mai apropiat sau mai indepartat. Cum au o jumatatate de ora libera, rememoreaza experiente trecute triste si astfel, isi modifica negativ dispozitia prezenta, retraind “aici si acum” o experienta veche, care nu are nicio legatura cu “aici si acum”. Experienta a fost “atunci”, ce sens si cu ce ne ajuta sa o aducem in mod repetat, uneori obsesiv, identic“ “aici si acum”? Bandler afirma ca majoritatea oamenilor sunt prizonierii propriului psihic, ca si cum ar fi pironiti pe scaunul unei masini, pe care o conduce altcineva, individul fiind un simplu spectator pasiv la drumul parcurs.

Autoprogramarea psihica ne invata cum sa conducem propria masina, care in caz contrar merge cum si pe unde vrea, adica la intamplare. Fireste ca in anturajul nostru exista persoane care ne pot conduce, dar nu intotdeauna acestea o fac realmente in ajutorul nostru.

Oamenii se pot perturba in prezent nu doar la amintiri, evenimente din trecut, ci si imaginandu-si evenimente negative viitoare, creandu-si imagini mentale anticipate eronate. De exemplu, o persoana cu anxietate de performanta, cu teama de a vorbi in fata unui public perceput ca autoritate, doar imaginandu-si cum “nu va reusi sa vorbeasca corect, eficient, convingator” isi va modifica starea prezenta actuala. Mai mult, actionand astfel in mod repetat, ea isi va programa esecul, astfel, atunci cand va fi in situatia de a vorbi in public, este foarte posibil ca ea sa nu performeze. De ce? Pentru ca psihicul nostru functioneaza perfect (din aceasta perspectiva a fost comparat cu un calculator): executa fara gres ce s-a programat in creier. Daca noi definim, imaginam o situatie ca fiind reala, ea poate deveni reala prin consecintele definirii noastre. Prin urmare, Batler considera ca tulburarile psihice sau comportamentele disfunctionale sunt deficiente de programare mentala.

Utilizand autoprogramarea psihica ne putem modifica voluntar trairile interne si putem controla ceea ce se intampla in psihicul nostru, devenind o persoana echilibrata, autorealizata, eficienta, o persoana care traieste o stare de bine, o stare de sanatate. Fiinta umana are capacitatea uimitoare de a invata foarte usor, atat lucruri bune cat si lucruri rele (de exemplu, in cazul fobiilor – invatam sa ne temem irational), important este sa dirijam procesul de invatare intr-o maniera benefica si eficienta.

Pentru a ne integra tehnica autoprogramarii psihice se recomanda urmatorul exercitiu mental, acela de a ne “juca” cu propria minte ca si cu un televizor – alegem o imagine si incercam sa modificam voluntar:

Culoarea: schimbam intensitatea culorilor de la nuante stralucitoare pana la imagini alb-negru;
Distanta: incercam sa vedem cu ochii mintii imaginea departata sau foarte apropiata;
Adancimea: modificam o reprezentare de la una plata, fotografica, bidimensionala la una tridimensionala;
Durata: trecem de la reprezentare mentala rapida la o imagine persistenta ce ramane un timp pe ecranul mental;
Claritatea: modificarea imaginii de la una foarte clara si distincta, la una vaga, nediferentiata;
Viziunea panoramica: trecerea de la o imagine precis conturata la o imagine de tip panoramic, care parca ne inconjoara;
Raporturile dintre culori: crestem voluntar intensitatea anumitor nuante si scadem intensitatea altora;
Transparenta: facem imaginea transparenta, astfel incat sa putem vedea ce este in spatele ei;
Raporturile dintre dimensiuni: reglarea imaginii astfel incat sa devina inalta si ingusta apoi scurta si lata;
Modificarea raporturilor (obiect – fond): un element poate fi cand in centrul atentiei interioare, cand parte componenta a fondului.

Foarte multi oameni practica in mod spontan acest gen de tehnica, dar in sens negativ: isi reamintesc experientele agreabile ca pe niste reprezentari departate, estompate, intunecate, fara culoare, in timp ce experientele negative sunt retraite sub forma unor imagini colorate, stralucitoare, persistente. Aceasta este de fapt si modalitatea cea mai eficienta de a ne provoca o stare trista, chiar depresiva.

Metoda de autoprogramare psihica pentru a modifica experientele negative este aceea de a retrai in mod disociat (adica din perspectiva altei persoane, prin ochii altei persoane sau din afara ca din avion), experientele negative: a privi lucrurile din perspectiva celuilalt, din perspectiva unui copil, a unui varstnic, a unei persoane pe care o valorizam si devenim astfel mai flexibili in gandire, in perceptie. Putem sa ne reprezentam mental evenimentele negative modificand claritatea imaginii, scazand intensitatea culorilor, creand o imagine alb – negru si mai mult, imaginandu-ne ca privim aceasta imagine aflandu-ne la o distanta foarte mare, undeva in spatiu, departandu-ne de pamant. Trairile noastre negative si comportamentele disfunctionale vor diminua, vor scadea in intensitate sau chiar vor disparea.

Daca exersam in mod repetat deprinderea de a retrai in mod disociat experientele negative si integrat (retrairea experientei din interior, vazand totul cu proprii ochi) a celor cu caracter pozitiv, dupa un timp psihicul nostru va prelua programul si va proceda la fel in mod automat cu toate amintirile.

Prin urmare, avem mijloacele si resursele pentru a trai o stare de bine “aici si acum”.

De aceeasi autoare:

Marinoiu Daniela, psiholog
CLINICA AQUAMARIN – PSIHOTERAPIE
Bd. Decebal. Nr.6, sect. 3, Bucuresti
Tel : 021.326.52.90 ; 0745.633.474 ; 0724.222.522
www.aquamarin.ro
[email protected]