Bilanțul dragului de profesie
Luna decembrie îmi oferã bucuria de a-mi evalua identitatea profesionalã prin inventarul dragului de profesie.
De ce decembrie? Lesne de înțeles: se încheie un an calendaristic și decorul crăciunistic mă inspiră. Asa functionez eu, îmi aleg niste borne în evenimentele din jurul meu. Am un fel de detector de frumusețe în mediul inconjurator. Mă inspiră fenomenele meteorologice si aleg să îmi fac un obicei din a mă oglindi în ceea ce fac pentru a crește în profesie primind multă inspirație. Este programul propriu de dezvoltare personală.
De ce scriu aceste rânduri? Pentru cã îmi place sã împãtrãsesc idei cu alți colegi de profesie, cu alti pãrinți, cu profesori, cu studenții la psihologie sau cu oricine crede cã meseria lui nu poate avea impact. Dacă ești la o răscruce profesională, poate o reconversie sau simți urme de rugină profesională, te încurajez să nu-ți pierzi speranța, poate ești în incubatorul din care va veni lumina și inspirația, dragul de meserie, profesie.
Uneori se cere să ne descărcăm desaga ideilor din profesiile și meseriile noastre pentru a da mai departe! Cu scopul de oglindire personală sau de a încuraja semenii! Nu te teme să te oferi și altora! E fix ca un bulgare de zăpadă care se rostololește, crește și devine un impunător om de zăpada! Un produs finit al muncii tale!
Să nu ne fie teamă să ne arătăm forța Sinelui nostru, să ne dam voie să dam și să primim inspirație!
Da, îmi doresc să inspir și să aduc speranță în gândurile tale, drag cititor!
Voi așterne gândurile pe care le-am țintit pentru luna decembrie în munca mea cu grupurile de copii pe care le am la dezvoltare personală. Aceste activități pot fi puse în valoare de către părinți chiar și acasă. Pot fi implementate și de către profesori.
Activitățile pe care mi le-am propus au în spate nevoi notate în agenda mea zilnică, în urma obsevațiilor făcute climatului clasei, nevoi punctuale ale copiilor din ciclul primar.
Mi-am organizat luna decembrie ca pe un Advent al dezvoltării personale.
Le-am împărtașit copiilor de unde provine acest calendar Advent și sub privirile lor am aprins cele patru lumanari. Copiii au coborat în timp, popas lung de 200 de ani, undeva în Germania, prin Munchen și au ascultat mesajul primului Advent. Citind povestea mi-am simțit emoția din glas, întrucât mesajul Adventului e la fel de valabil și astazi.
Patru săptămâni, patru întâlniri cheie, patru cuvinte cheie (speranță, pace, dragoste și credință), toate având sistemul vizual în centru: invazia de aranjamente, târgurile și luminile find bucuria sezonului.
Scot acum desaga ideilor, pe care le pun la focul dezvoltării personale a copiilor, foc mocnic uneori, liniștit precum inspirația, dar și aprig în momentul în care ai o conștientizare a unui aspect al Eului tău!
Blazonul personal
Mi-am gândit lecția de la dezvoltare personală să fie o celebrare unică a identității personale și naționale! I-am provocat pe copii să-și creeze propriul blazon personal lucrând la câteva dimensiuni: statutul/funcția lor, calități versus defecte, pasiuni, talente și ce vor să devină când vor crește! Cu bucurie, entuziasm și creativitate au acceptat provocarea, de 1 Decembrie au avut opotunitatea să defileze cu blazonul.
Le-am scris și un mesaj: ”La mulți ani, dragii mei români mici și mari, defilați cu celebrare a ceea ce sunteți! Gânduri bune, un psiholog mândru de profesie!”
Săptămâna Speranței a adus lumină și atenție nevoilor personale. Cine zicea că un copil nu-și poate verbaliza înăa nevoile personale? Acronimul Speranței a fost instrumentul terapeutic prin care copiii au pus lumina atenției pe următoarele nevoi: siguranță, apartenență, liniște, responsabilitate, atenție, mamă, tată, sport, empatie, relaxare, valorizare, ascultare, prietenie, eleganță, tăcere, enervare. Lista nevoilor ar putea continua.
Isteți acesti copii, nu? Intră în concurență cu cele mai recente studii ale autorilor Deci și Ryan conform teoriei auto-determinării nevoilor personale.
Săptămâna Păcii a venit ca un fulger care străbate orizontul conflictelor relaționale, dar și conflictelor interioare. Întrebările de reflecție au stârnit tăcerea copiilor: “Cu cine ești în conflict? Ce conflicte din clasa ta au rămas în memoria inimii tale? Cauți pacea?”
Am definit pacea și copiii au dorit să o pună în antiteză cu razboiul. Mingea a fost aruncată la fileu, întrucât urma să le citesc mărturia unui soldat sovietic din ziarul Eveniment Istoric. Pentru a le capta și mai mult atenția i-am provocat să deseneze elemente din relatarea mărturiei. Un desen special cu ambele mâini pentru a lucra cu ambele emisfere ale creierului. I-a stârnit și mirat activitatea, dar au fost captivați pe tot parcursul desenului. Momentul în care soldații naziști si cei sovietici și-au cântat colinde a adus atâta pace și emoție, încât am zărit lacrimi, dar și speranță pe chipurile copiilor. Războiul și pacea s-au întâlnit, armele au fost lăsate pentru un timp scurt!
Am confecționat și împodobit ”Bradul Păcii” cu steluțe, ghetuțe, globulețe făurite din conștientizările lor. Cu acordul lor, las câteva, aici: ”Pacea înseamnă să fii bun cu ceilalți și să nu intrii în conflicte”, ”Îmi doresc să se termine războiul în Ucraina!” (cizmulița unui elev ucrainean), ”Mi-aș dori să am mai multă pace!”, ”Îmi pare rău de momentele când nu am ales pacea în clasă”, ”Vreau să fiu un copil al păcii!”, ”Vreau să învăț că și conflictele au o parte bună!”.
Săptămâna Dragostei a venit ca o ofrandă și o lumină caldă în viața copiilor. Activitatea a fost una care a continuat tematica păcii, precum o carte care tipărește volumul al doilea. Poșta Dragostei a fost confecționată de grupul de copii, cu scopul de a încuraja clasa de elevi ucraineni. Mulți copii nu și-au văzut tații din martie 2022, unii vor sta de Crăciun departe de bunici și familia din Ucraina. Copiii au confecționat răvașe, scrisorele și felicitări de încurajare!
Vă imaginați momentul întâlnirii celor două grupuri? Cei care dăruiesc și cei care primesc? Dacă ar exista un termometru al bucuriei, ar fi afișat o cotă maximă. Câtă bucurie și satisfacție mi-a adus și mie această întâlnire, a fost ca o poștă a dragostei și empatiei.
Urmează Săptămâna Credinței când vreau să las să strălucească și Eul Spiritual. Aș dori să pun lumina pe adevărata semnifiație și anume Întruparea Fiului lui Dumnezeu, pe Dragostea supremă care ni se dăruiește!
Vom cânta colinde și vom lăsa să ne cuprindă Speranța, Pacea, Credința și Dragostea!
Vom merge să ducem vești bune adulților din școală, energia copilărească este cuprinzătoare și aducătoare de inoceță și stare de bine!
Câteva concluzii:
Procesul terapeutic în lucrul cu copiii este un drum al dezvoltării lor personale dacă te lași ghidat de nevoile personale, dar și de grup!
Când atingi corzile sensibile ale inimii, distanța dintre minte și inimă se apropie, iar schimbarea devine măsurabilă!
Terapeutul se dăruiește cu altruism, deschide ușa cabinetului și împarte tehnici de lucru!
Dezvoltarea personală a copiilor din grup este și drum pe care îl parcurge și terapeutul cu el însuși!
Terapeutului nu îi este teamă de provocările sau obstacolele din proces, se lasă ghidat și are un suport în propriul lui grup de intervizare!
Terapeutul primește validare din munca lui, însă nu rămâne agățat și depinde de validare, Eurile din viața lui sunt multiple. Ai familie, prieteni și pasiuni! Ești un tot din Eul global (sentimente, emoții, relații sociale, relații profesionale).
Dacă întâlnește momente când dragul de profesie scade, face asumat un pas în spate, se autoevaluează și își dă voie să aibe un moment de liniște și de odihnă interioară, dar și de odihnă fizică!
Trag linie și așez următorul gând: în 2023 dragul de profesie m-a călăuzit, m-a ridicat din văile profesionale, m-a ajutat să fiu bună și blândă cu mine și cu ceilalți!
Dragul de profesia de psiholog mă inspiră să cred lucruri mărețe sau obișnuite cuprinse în paginile de agendă ale Noului An!
