Ce este comunicarea nonviolenta

Ce facem daca nu ne intelegem cu fiul/fiica adolescent/a?
Cele mai multe conflicte dintre pa­rinte si copilul lui aflat la varsta adolescentei pornesc de la strategiile pe care adolescentul le alege pentru a-si implini trei nevoi esentiale in formarea lui ca adult: autonomia, acceptarea, intelegerea. Autonomia reprezinta libertatea de a-mi alege i­­­­­­­­­­­­­­de­alurile, de a avea propriul mod de a gan­di, de a fi acceptat ca individualitate. E o varsta la care vreau sa fiu vazut ca fiinta independenta, autonoma.

Iar daca simt ca nu primesc asta, ma imbrac in toate culorile curcu­beului, imi vopsesc parul ver­de, imi pun cercel in nas, trantesc usa…, imi provoc parintele, mai ales da­ca el se poarta ca si cum stie ce ar trebui eu sa fac. In acelasi timp, ca adolescent, am mare nevoie sa ma simt acceptat asa cum sunt, iubit neconditionat. Insa, de multe ori, voi face exact lucrurile cu efect contrar. Procesul de autodescoperire, de a­fla­re a ceea ce vrei cu adevarat in viata, maturizarea sunt adesea anevoioase, iar intelegerea si respectul pentru a­cest proces sunt esentiale in comunica­rea cu persoana care il parcurge.

CNV ne ofera un model simplu pe ca­re il putem aplica in aceasta relatie si, mai mult, asigura un cadru in care atat nevoilor parintelui, cat si celor ale copilului li se va acorda aceeasi atentie. Din nefericire, observ ca in ce­­le mai multe dintre familiile din ju­rul meu se comunica foarte putin cu copiii, fie ei mai mici sau mai mari. Insa, ca sa ajungem sa ne intelegem, sa ne respectam, sa putem trai in armonie, tre­buie sa ne cunoastem unul pe cela­lalt, sa ne descoperim, iar comu­nicarea verbala joaca un rol e­sen­ti­al in acest proces.

Cum discutam cu un sef abuziv?
Voi folosi aceasta intrebare ca pe o oportunitate de a introduce alte doua principii ale CNV: empatia fata de sine si depistarea nevoilor si sentimentelor celuilalt, chiar si atunci cand el nu stie sa si le exprime.

Empatia fata de sine este, de fapt, aplica­rea modelului CNV asupra propriei persoane. In cazul in care seful a tipat la mine, de exemplu, in sufletul meu s-au trezit poate sentimente de tea­ma, frustrare, furie… E foarte important sa le „procesez“, sa-mi dau sea­ma de ce am nevoie in acel moment, si as­ta inainte de a reactiona in orice fel. Numai asa ma voi putea asigura ca reactia mea va fi in armonie cu valo­rile mele si nu doar un raspuns la un stimul.

In al doilea rand, daca am invatat CNV, stiu ca in spatele tipetelor sefului meu – ca si in spatele oricarei actiuni umane – se afla o nevoie ce se cere implinita (din pacate pentru el, nu o constientizeaza, iar aces­ta e singurul mod in care stie sa o exprime). Pot sa-mi dau seama ca­re este? Sunt dispus sa contribui la im­plinirea ei?

CNV este transformatoare in modul cum privim autoritatea si, din acest punct de vedere, ne ajuta sa depasim imaginea „dus­manului“ si sa vedem omul din spatele etichetei sau al functiei.

Unde se desfasoara la noi in tara training-uri de CNV?
Asociatia pentru Comunicare Nonviolenta (http://acnv.web.­officelive­.com) se ocupa in Romania cu organizarea de workshop-uri cu traineri certificati ai Center for Nonviolent Communication – organizatie cu sediul in SUA, avandu-l ca director educativ pe Marshall Rosenberg. In momentul de fata, in Romania, eu sunt singurul trainer inregistrat pentru certificare a CNV.

CNV in cuplu

Iata un caz studiat la un workshop de CNV: forta cu care comunicarea nonviolenta a apropiat doi soti e uimitoare. Lucram asupra transformarii judecatilor. Sotia il catalogase pe el drept „indiferent”. El se simtea dezarmat, nu stia ce sa faca cu acuzatia. Am inceput sa punem in aplicare pasii CNV…

Observatia… Ce anume a facut el si i-a lasat ei impresia ca este un sot „indiferent“? Ea: L-am rugat sa ma ajute sa fac curatenie in casa, si el nu a facut nimic in sensul acesta. El: Asa s-a intamplat, dar asta doar pentru ca „eram epuizat dupa o saptamana grea la serviciu”.
Sentimentele ei… Ea: M-am simtit abandonata, dezamagita, frustrata, furioasa. M-am simtit singura, trista…
Nevoile ei… Sotia nu spune nimic timp indelungat, simtind ca in toata povestea exista ceva mai profund decat faptul ca el nu a facut curatenie in casa. Sentimentele enumerate sunt prea puternice. Sa fie vorba doar despre atat?! Orice trainer CNV stie ca „a face curat in casa” este o strategie, dar punctul de plecare este complet altceva. Ei ii dau lacrimile si spune… ca sta singura acasa cu copilul toata saptamana, ca vrea sa-l simta si pe el aproape, sa simta ca sunt doi, ca are parte de sprijin, de atentie, ca e la fel de importanta pentru el ca si atunci cand s-au cunoscut. El ramane mut, o ia in brate. Exact asta vrea si el. Asa­dar, nevoile ei: intimitate, sprijin, apropiere, atentie. Din acel mo­ment, au gasit o sumedenie de strategii de implinire a acelor ne­voi, mai placute pentru amandoi.

Lectia invatata: o cearta de cuplu nu e nicio­data „despre curatenie“. In joc sunt lucruri mult mai profunde.

A consemnat: Iuliana Alexa.