Ce pierdem dacă nu ne vindecăm relația cu părinții?

Ți se întâmplă uneori să te auzi vorbind precum mama ta sau tatăl tău? Sau să te simți confuz/ă pentru că nu știi care sunt nevoile tale prezente, dorințele tale și care sunt cele insuflate de părinții tăi? Să te regăsești mai degrabă în scenariul vieții construit de ei pentru tine, fără ca tu să simți că îți pui amprenta asupra vieții pe care o ai, pe care vrei să o ai?

Acesta este unul din efectele nevindecării relației cu părinții tăi.

Întotdeauna îi vom purta în sufletele noastre pe părinții noștri, indiferent de tipologia relației pe care am avut-o cu ei, deoarece ei sunt primul nostru contact odată cu venirea pe lume, ei sunt contactul nostru cu viața, cu lumea, dar și cu moartea. Dacă i-am considerat niște părinți răi, cu siguranță acest așa-zis rău se află și în noi, la fel și dacă i-am considerat niște părinți buni. Tot ce am respins la ei și poate respingem și în prezent, respingem de fapt în interiorul nostru, deoarece de la ei am învățat cum să fim mamă și tată pentru copilul nostru interior, dar și pentru copiii noștri, dacă avem sau ne dorim să avem.

Iată câteva aspecte negative din viața ta pe care le porți cu tine, dacă nu ți-ai vindecat relația cu părinții:

1. Ai un permanent sentiment de nesiguranță – deoarece nu ai fost securizat/ă pe cât ai avut nevoie în copilărie, în prezent nu știi cum să îți oferi singur/ă această stare. Poate conștientizezi deja că lipsa siguranței își are sursa în copilăria dureroasă pe care ai trăit-o, însă în continuare le porți părinților sentimente de repulsie, furie, poate chiar teamă, astfel, îți tai aripile spre a învăța să fii un părinte mai bun pentru copilul din tine atât de rănit și înfricoșat. Cu cât îți judeci mai tare părinții, cu atât te judeci mai tare pe tine.
2. Manifești comportamente toxice în relațiile de cuplu – după relația cu părinții, următoarea relație aproape la fel de semnificativă pentru o persoană, este cea de cuplu, deoarece gradul de intimitate este foarte ridicat. Dacă nu integrezi experiențele dureroase din familie, atunci le proiectezi în relația de cuplu, doar pentru a-ți valida la nivel inconștient ceea ce consideri deja: oamenii te vor răni, nu poți avea încredere în ei. Desi poate partenerul îți arată faptul că te iubește, continui să crezi că te va răni și el, deoarece în sufletul tău convingerea după care îți trăiești viața este aceea că nu poți fi iubit.
3. Îți rănești/vei răni și copiii tăi – dacă ai copii sau îți dorești să ai, poți fi sigur/ă de faptul că le poți oferi atât de multă iubire cât îți poți oferi ție însuți. Dacă tu trăiești în furie, teamă, stres și nu ești împăcat/ă cu trecutul tău, cu copilăria ta, îți vei trata și crește copilul exact la fel cum îți tratezi copilul interior. Poate deja citești parenting, psihologie, dezvoltare personală, însă lucrul profund experiențial cu durerea din trecut este cel care te poate transforma real spre a putea oferi copiilor tăi iubirea necondiționată de care au nevoie.

Iată doar trei motive pentru care este important să lucrezi cu tine în relația cu părinții tăi. Acestea două sunt primele relații de care avem nevoie să ne îngrijim, indiferent de vârsta pe care o avem, deoarece vor fi mereu în sufletul nostru, ele sunt contactul cu noi înșine, cu viața, cu moartea și cu lumea în care trăim.

Tu decizi dacă vrei să privești viața prin filtrul furiei, repulsiei, temerilor sau prin lentila iubirii și acceptării totale, a împlinirii și păcii sufletești.