Ce știm despre inteligența umană
Sunt teribil de multe lucruri de spus despre inteligență (aptitudini mintale generale, sau aptitudini cognitive generale, pe numele mai formal al constructului) și sunt teribil de puține lucruri cunoscute în general în societate.
Din punct de vedere științific – și vorbesc aici având pe cap pălăria psihologului, profesorului și cercetătorului în domeniu – acesta este fără doar și poate cel mai studiat concept din psihologie, cu peste 120-130 de ani de studii serioase, dedicate, cu unele concluzii care sunt acum gravate în piatră. Deci știm multe lucruri despre inteligența umană și multe din ele sunt clare și indubitabile.
Din punct de vedere societal – și vorbesc aici având pe cap pălăria comunicatorului de știință – e plin de necunoaștere, concepții greșite, falsități și contradicții, iar multe din concluziile strict științifice legate de inteligență sunt considerate de neacceptat din punct de vedere ”politic”, ca și cum concluziile strict obiective ar trebui să fie supuse unei dezbateri pentru a stabili dacă sunt și ”corecte” (nu corecte din punct de vedere științific, căci asta sunt, ci corecte în sensul de fair, acceptabile moral).
Deci, în continuare, câteva gânduri despre concluziile despre care vorbeam: ce știm despre inteligența umană …
1. Inteligența este cel mai bun predictor singular al performanței în mai toate formele sale. Studiile centrate în mod special pe performanța în muncă și performanța școlară sunt năucitoare: nu există nicio altă caracteristică umană care să fie atât de profund relaționată cu performanța, iar predictorii ulteriori (adică acele variabile care sunt și ele importante, dar mai puțin importante decât inteligența) urmează la foarte mare distanță. Pentru curioși: conștiinciozitatea este trăsătura (non-cognitivă, o trăsătură de personalitate) care vine în urma inteligenței ca predictor important. Dar inteligența domină: în general, liderii mai inteligenți (cognitiv!) sunt mai eficienți în misiunea lor, angajații mai inteligenți sunt mai eficienți la muncă, elevii mai inteligenți învață mai repede și mai bine și iau note mai mari și așa mai departe. În toate domeniile legate de performanța umană, inteligența rămâne un predictor – avem studii în zona de creativitate și artă, studii în zona de psihologie sportivă: dacă sunt izolate caracteristicile fizice ale sportivilor (cu alte cuvinte pentru sportivi care au caracteristici fizice similare), inteligența este caracteristica prin care îi putem diferenția pe cei care iau medalii de cei care nu iau medalii.
2. Inteligența are o puternică bază genetică. La nivel populațional, eritabilitatea inteligenței este foarte mare – este una dintre cele mai eritabile caracteristici umane: studiile timpurii din acest domeniu arătau niveluri de 50-70%, studii mai recente împing această limită la 80% (atrag atenția asupra definiției eritabilității, care ține de varianța în populație, nu de nivelul caracteristicii pentru o persoană). Ca în cazul (aproape) oricărei alte caracteristici umane, și în cazul inteligenței avem o combinație între gene (nature) și mediu (nurture) – ambele sunt importante, de bună seamă, dar balanța se înclină mult mai mult în direcția genelor decât în cazul altor trăsături.
Citește articolul integral pe Revista Cariere
Autor Dragoș Iliescu
