Ce transmitem legat de a fi în corp de femeie?

Mama este primul model de feminitate pentru o fată. Relaţia mamă-fiică joacă un rol esenţial la felul în care o femeie se raportează la propriul corp, la cum înţelege și practică feminitatea și la ciclul său menstrual, barometrul sănătăţii feminine. Cuvintele, gesturile şi atitudinea mamei faţă de propriul corp devin un model tăcut, dar puternic. Fata face ce face mama, nu ce spune mama. Este important să ne întrebăm: ce fel de moştenire culturală dăm mai departe fiicelor noastre legată de a fi în corp de femeie?

Menstruaţia este doar unul din reperele principale ale ciclului hormonal feminin, cel mai ușor observabil și, cultural vorbind, cel mai înconjurat de prejudecăţi și tabuuri. În timp, menstruaţia a fost învăluită în ruşine, disconfort sau tăcere, transmiţându-se, uneori inconştient, mesaje care fragilizează relaţia fetelor și viitoarelor femei cu propriul corp.

Femeile au fost preţuite în timp pentru fertilitatea lor, dar ostracizate pentru procesul fiziologic care le face fertile – o contradicţie culturală cu care trăim în continuare, având în vedere persistenţa conotaţiilor negative în limbaj legate de menstruaţie.
Modul în care această experienţă și parte a ciclului lunar este trăită de mamă are un impact profund asupra felului în care fata şi-o asumă mai departe, ca parte din natura feminină. Cum îţi accepţi, trăiești sau, dimpotrivă, respingi și reprimi subtil natura ta feminină devine modelul principal pe care fetele tale îl interiorizează. La nivel de corp, e partea din ciclul lunar cu energia cea mai scăzută, cu nivele hormonale minime, cu nevoie de odihnă, repaos și regenerare.

Fiica sau fiicele tale te văd ca mamă că îţi iei timp pentru nevoile tale profunde? Că răspunzi nevoii tale de odihnă? Că știi când să te oprești? Că știi să spui NU celorlalţi pentru a-ţi spune DA ţie atunci când corpul tău îţi cere asta? (Valabil și pentru mame de băieţi cărora le transmit, la fel de important, ce înseamnă a fi femeie, ce nevoie are o femeie și cum poate fi înţeleasă și susţinută)

Le oferim fetelor un spaţiu de încurajare, de înţelegere şi de celebrat feminitatea sau tratăm cu indiferenţă și de fapt perpetuăm tăcerea, reprimarea şi jena? În absenţa educaţiei explicit pozitive, fetele preiau din cultura invizibilă rușine, discreţie, tabu. Rușinea faţă de corp este, de altfel, rușinea numărul 1 pe care o experimentează femeile din întreaga lume. În ce privește stima de sine, multe fete încep deja în jurul vârstei de 4, 5 ani să interiorizeze mesaje de insuficienţă despre propriul corp, care poate fi reparat și îmbunătăţit doar cu multiple accesorii și produse din industria frumuseţii.
Mai mult decât atât, există studii ce arată că multe dintre afecţiunile feminine – de la sindromul premenstrual la dezechilibre hormonale, fibromatoză sau dismenoree – sunt influenţate nu doar de factori genetici, ci şi de moştenirea emoţională şi culturală pe care o primim.

Preluăm de la mamele noastre percepţiilor lor cu privire la viaţă, le copiem emoţiile, modul de reacţie faţă de provocările vieţii. Le iubim atât de mult încât le devenim loiale în mod inconștient și repetăm și ceea ce nu a fost sănătos și benefic pentru ele. Dacă generaţii întregi de femei au resimţit menstruaţia ca pe o povară sau un inconvenient, aceste mesaje se imprimă adesea în inconştientul fiicelor lor, contribuind la disconfort sau chiar la afecţiuni fizice. În schimb, o relaţie pozitivă cu propriul ciclu menstrual poate aduce echilibru şi sănătate fizică şi emoţională.

Transformarea acestei moşteniri culturale începe cu educaţie, deschidere şi acceptare. Atunci când o mamă vorbeşte deschis despre ciclul menstrual, despre ritmurile naturale ale corpului şi despre frumuseţea transformării feminine, creează un cadru sigur în care fiica ei se poate descoperi fără frică sau ruşine.
Un instrument valoros pentru această reconectare este urmărirea ciclicităţii feminine în armonie cu ritmul Lunii.
Observarea Lunii de pe cer şi a influenţei sale asupra corpului ajută la o mai bună înţelegere a propriului ritm interior, oferind femeilor o conexiune profundă cu natura lor ciclică. Această practică sprijină o relaţie mai armonioasă cu corpul şi creează un spaţiu de acceptare şi celebrare a feminităţii.

Cum pot mamele să își susţină fiicele în această călătorie?

Timp de calitate împreună – Mamele pot crea momente speciale alături de fiicele lor, timp singure împreună, fie prin plimbări, fie prin seri de discuţii liniștite, în care să abordeze subiecte legate de corp și emoţii, fără judecată sau rușine.

Jurnalul ciclicităţii – Încurajarea fiicelor să ţină un jurnal în care să noteze nu doar menstruaţia, ci și stările emoţionale, energia și creativitatea lor de-a lungul întregului ciclu lunar, ceea ce le poate ajuta să își înţeleagă mai bine propriul ritm și să-și planifice viaţa respectând nevoile corpului în fiecare fază ciclică.

Ritualuri lunare – Crearea unui mic ritual de celebrare a fiecărui ciclu (ex: aprinderea unei lumânări, un moment de recunoștinţă, o baie relaxantă, scris în jurnal reflecţii) poate schimba percepţia asupra menstruaţiei, ca final și început de ciclu nou, dintr-un inconvenient într-un proces natural și sacru.

Dialog deschis și constant – Crearea unui spaţiu sigur pentru discuţii regulate despre cum se simt, ce observă la corpul lor și ce întrebări au despre schimbările prin care trec.

Exemplul personal – Poate cel mai puternic mod de a schimba percepţia asupra menstruaţiei și ciclicităţii feminine este ca mamele să își trăiască propriul ciclu cu respect și acceptare, oferind astfel un model pozitiv fiicelor lor.

Să fim conştiente de cuvintele noastre, de felul în care ne raportăm la corpul nostru şi de modul în care împărtăşim aceste aspecte cu generaţia următoare. Putem fi pionierele unei schimbări, oferind fetelor noastre o viziune pozitivă, puternică şi naturală asupra feminităţii lor.
Adevărata educaţie pentru sănătate și armonie în corp de femeie începe acasă, cu o conversaţie sinceră şi deschisă între mame şi fiice.