Despre femei și isterie

Primesc mesaje de la domnii care folosesc aplicația de dating LIA (Android/ IOS) sau altele, că femeile sunt isterice, că le este foarte dificil să relaționeze cu ele. Unii sunt nemulțumiți că opțiunile lor de dating sunt publice, pe profil, că există un algoritm care le afișează doar persoanele care caută același tip de relaționare ca și ei, și că, din această cauză, primesc prea puține opțiuni.

Ca om de resurse umane primesc sau citesc adesea feedback-uri despre femei că sunt greu de gestionat pentru că sunt prea intense, prea sensibile, prea prea prea…

Nu cred că există femeie pe acest pământ care să nu fi auzit – măcar odată – această propoziție: „Ești isterică”. Și cred că am avut cu toate măcar o imagine, o dorință neexprimată în care tragem de păr persoana care scoate pe gură aceste cuvinte „Ești isterică”, „Ești prea emoțională”, „Ești prea sensibilă”.

Pentru că femeile sunt emoționale, dar în niciun caz isterice. Femeile simt. Simt atât de profund, atât de intens, atât de fără filtru, fără apărare încât câteodată aceste emoții ies ca niște gheizere din sufletele noastre și stropesc pământurile din curțile învecinate.

Ceea ce puțină lume analizează și remarcă este că suntem lăudate când ne exprimăm emoțiile așa-zis pozitive, dar suntem foarte blamate când ele nu sunt pe placul celor care asistă la manifestarea lor autentică. Cu alte cuvinte este foarte fain și aprobat de societate când iubim intens, când ne exprimăm tandrețea fără limite, când lăudăm și susținem cu entuziasm, dar suntem respingătoare, isterice când ne manifestăm durerea, indignarea, revolta.

Este minunat când exprimăm emoții care convin, mai ales dacă X sau Y au contribuit la generarea acestor emoții. „Te iubesc”, „Sunt mândră de tine și cu tine”, „Sunt fericită cu tine” sună în urechile tuturor foarte bine, este confirmarea că sunt persoane remarcabile, cu calități, care fac ceva fain ce generează bucurie. „Mă doare”, „Mi-ai frânt inima”, „Sunt tristă”, „Sunt furioasă” sunt mesaje care indică același lucru – X sau Y au generat anumite emoții prin deciziile, acțiunile, comportamentele lor. Dar nu mai este la fel de amuzant să primească consecințele, atunci când acestea nu indică personalitatea lor perfectă, minunată, numai bună de iubit până la cer și înapoi. Și atunci apare vestitul apelativ „isterică”.

Scriu articolul acesta în numele tuturor femeilor care au primit acest apelativ. Îl scriu pentru toți cei care au pus ștampila și au fugit de femeia încărcată negativ doar ca să nu își asume responsabilitatea pentru emoțiile intense la a căror naștere au contribuit din plin.

Femeia este suflet. Femeia este inimă. Femeia este iubire. Femeia este emoție. Femeia este intuiție. Femeia este blândețe. Femeia este vulnerabilitate. Femeia este curaj.

Este un act de curaj colosal să lași emoțiile să iasă la suprafață, să te lași văzută. Tu, femeie caldă care citești aceste rânduri, – pupă-te pe frunte de fiecare dată când ți se spune că ești isterică. Pentru că de fapt tu, curajoaso, îndrăznești să te lași văzută și când nu ești păpușică Barbi cu zâmbetul pe buze. Îți dai voie să NU fii convenabilă. Îți dai voie să te lași văzută exact așa cum ești, în fiecare moment al existenței tale. Nu întâmplător este atât de greu pentru atât de multă lume să își arate emoțiile, să își identifice emoțiile, să își exprime verbal emoțiile și, mai ales, să asculte mesajul emoțiilor proprii.

O femei care nu este în contact cu emoțiile proprii, adică nu este liberă să și le exprime, este o femeie care va avea dificultăți să fie mamă. Fără să avem un sistem emoțional sensibil la stimulii exteriori ne este greu să identificăm nevoile micuțului din pătuț, în funcție de nuanțe extrem de subtile ale vocii sale – îi e foame, îi e sete, trebuie schimbat, are nevoie de iubire etc. Eu nu sunt mamă de copii născuți din pântec și, totuși, pot sa identific, după tonul plânsului, dacă copilul pe care îl aud este somnoros, frustrat, obosit, înfometat etc.

O femeie blocată emoțional va avea dificultăți în a ști intuitiv când este cazul să își îmbrățișeze bărbatul sau când e timpul să îi dea spațiu, chiar dacă el nu exprimă verbal niciuna dintre nevoi. Fix această inimă mare și expusă este cea care este capabilă să analizeze în câteva fracțiuni de secundă micromișcările faciale ale iubitului și să indice purtătoarei ce are de făcut.

Emoțiile sunt ca apa – hrănesc ceea ce este plantat.  Întotdeauna este vorba despre a hrăni, a crește, niciodată despre a distruge. Doar sămânța este cea care dă naștere unui stejar ori unui câmp de buruieni care sufocă recolta. Iar femeia este un izvor constant de apă, de hrană emoțională fără de care omenirea nu ar fi existat.

Deși suntem cea mai fragilă specie din regnul animal am ajuns să fim cei mai puternici. De ce? Pentru că ne-am conectat, am creat comunități. Iar acest lucru a fost posibil exclusiv prin emoții. Și femeile sunt primele care au creat grupuri, pentru că, fiind mai multe, se puteau apăra mai ușor când era cazul. Cum? Simțind. Exprimând ceea ce simt. Conectându-se.

Celor care vor să îmi nege afirmațiile le fac următoarea invitație la reflexie – vi s-a întâmplat vreodată să refuzați să vă împrieteniți cu cineva deși nu făcea nimic care să vă de dea bănuit? Vi s-a întâmplat să refuzați o relație de cuplu cu cineva doar pentru că nu vă place? Ați refuzat vreodată o ofertă de angajare pentru că nu v-a plăcut de oamenii cu care ați avut de-a face în procesul de recrutare? Toate aceste situații au la bază sentimente pe baza cărora ați luat decizii.

Și celor care pun rapid ștampila isteriei când asistă la o manifestare intensă a unor emoții negative din partea unei doamne le spun atât – „Ce anume din ceea ce TU ai decis/ făcut/ spus a hrănit aceste emoții? Este prima oară când ea își exprimă dezaprobarea față de aceste comportamente?”. La o analiză cinstită a propriului comportament cei mai mulți dintre cei care au parte de „o criză” vor constata că au existat deja multe momente în care acea emoție negativă a fost exprimată calm, dar au ales să ignore avertismentul, rugămintea. Și au plantat astfel buruienile care, hrănite cu emoțiile feminine, au proliferat până când au sufocat pacea relaționării, indiferent dacă este una de cuplu, de prietenie ori profesională.

Închei cu un mesaj către domnii care au o relație de cuplu și sunt nemulțumiți de efuziunile emoționale ale doamnei cu care merg la braț pe stradă – o femeie primește o celulă și dă lumii un copil. Înainte să aruncați exclusiv în curtea ei cauzele certurilor vă invit să faceți un exercițiu de onestitate cu voi înșivă și să vă întrebați „ce vânt am semănat eu, de culeg acum furtună?”. Și dacă găsiți sămânța alegeți să plantați flori, ca să culegeți parfum.

Femeie – mă plec în fața ta și a curajului tău de a te exprima. Sunt mândră de tine că alegi să fii autentică. Știu că este greu. Mulțumesc ție, mulțumesc mie, că avem sufletul mare și sensibil. Pentru că suntem norocoasele care pot vedea cu adevărat curcubeul vieții în toate culorile și nuanțele sale. Și avem parte de  o viață colorată doar pentru că avem curaj să fim în egală măsură și Îngeri, și Demoni, adică ființe întregi și autentice.