Femeie nu înseamnă sexualitate
În mod greșit și totuși intenționat, a ajuns să se pună egal între femeie și sexualitate. Este ca și cum ai afirma că soarele funcționează pe curent electric. Ca și cum femeii i s-a luat tot și i s-a dat sexualitatea prin care să se poată exprima.
Sexualitatea nu înseamnă nici frumusețe.
Femeia se conectează la un sistem (sexual), captează această energie devenind un canal prin care transmite și stimulează sexual interlocutorii. Va alege să manipuleze prin ținută, prin dialog, prin privire astfel încât să fie convingătoare și să obțină ce vrea de la un bărbat.
Energia sexuală este comparabilă cu energia puterii ori cu senzația de beție. Ele creează un miraj, o senzație de invincibilitate care conferă protagonistului acea unicitate egoistă.
În realitate, sexualitatea este doar un foc care îl arde pe cel care îl folosește și care îl stimulează pe interlocutor atrăgându-l și totuși ținându-l la distanță. Este un consumator care nu încarcă, ci consumă omul. Îl abate de la a se exprima prin propria complexitate și unicitate, conferindu-i un singur mod de a fi, sexual. Ca și cum ai reduce un om la ceva din exteriorul lui.
Cu toate acestea, sexualitatea se confundă cu o trăsătură, o caracteristică, un avantaj
Până la o anumită vârstă, sexualitatea este singura armă a femeii. Se manifestă prin seducție, lascivitate, flirt, posesivitate. Aceste trăsături sunt specifice unei vârste, însă problema apare când femeia intră în negarea datei de naștere și se comportă la 50 ca la 20. Își menține strategia „de foc”, considerându-se sexy și invincibilă în continuare. Aceasta nu este stimă de sine sau încredere ori vreo autosuficiență sănătoasă. Femeia este „posedată” în continuare de acel miraj al supremației în care crede că atunci când intră în orice incintă este cea mai tare. Chiar crede că îi seduce pe toți cu farmecul ei. Riscul aici este de a deveni penibilă, deoarece modul ei de a fi nu mai corespunde corpului și momentului evolutiv în care ar trebui să fie.
Chiar dacă sexualitatea este strecurată obsesiv în rândul tinerilor ca mod de viață, de a fi, este de așteptat ca aceștia, odată cu vârsta și cu experiențele, să se maturizeze.
Stilurile ostentative, incitante, dominatoare sunt periculoase atât pentru femeie cât și pentru partener. Și insuficiente și ineficiente.
Femeia are nevoie să își construiască o viață și să se construiască pe ea, ca om, ca entitate complexă. Are nevoie de valori, de autosuficiență, de forță interioară, de frumusețe genuină și nicidecum de schimonoseala operațiilor estetice însoțită de haine cu tentă pornografică. Îmbunătățirile fizice vin după echilibrarea interioară, ca o îngrijire a trupului. Dacă femeia nu se ocupă de partea ei nevăzută, proiectează tot dezastrul interior în exterior, găsindu-și salvarea în intervențiile estetice de la care așteaptă TRANSFORMAREA totală. Ea va alerga mereu după perfecțiune și niciodată nu o va găsi. În schimb, va acumula și mai multe traume și nemulțumiri. Va aștepta ca tot succesul și starea de bine pe care și le dorește să vină din aceste schimbări, neobservând că între timp, ea avansează în vârstă și că așteptările ei sunt nerealiste.
Feminitatea înseamnă în primul rând CALITATE.
Apoi:
– Decență.
– Stil personal.
– Autostimă.
– Complexitate.
Acestea vor fi puse în valoare de un SET DE VALORI PERSONALE, de o energie curată și se vor întreține cu lucru constant cu propria persoană prin autoobservare, creare și recreere continuă.
Totul începe așa:
Dacă dau sexualitatea la o parte, ce rămâne?
Dacă nu mă mai exprim prin articole cu tentă sexuală, cine sunt și ce mai pot exprima?
Dacă renunț la manipulare, cum pot avea succes real?
Nu vă fie frică să vă eliberați de acest sistem, acest mod de a fi; este esențial să evoluați; nu vă veți pierde partenerii și nici locul în societate; din contră, abia apoi încep adevăratele victorii.
În loc să fii obsedată să exciti, îți poți dori să fascinezi, să inspiri.
A fi o femeie cu stil atrage admirație, dorință de ordin superior celei sexuale, impune RESPECT, este ca o operă de artă care se creează de la sine, prin sine și care are calitățile unui verb.
Femeia nu este un substantiv comun, ci un verb, mereu diferit, mereu unic.
