Chillosofia: De ce intelectualii nu fac curățenie?

Shutterstock

Astăzi, în rubrica Chillosofia te voi dezbrăca de principii. Eu, în calitate de Chillosof, nu am principii, eu aleg principiul nepermanenței, adică mă dezvolt în permanență fără să mă agăț de un principiu.

Plecând de la definiție, cuvântul „principii” se referă la regulile sau normele de bază care stau la baza unui sistem de gândire, acțiune sau comportament. Acestea pot fi valorile fundamentale, credințele sau regulile morale care îi ghidează pe oameni în luarea deciziilor și în comportamentul lor în diverse situații. Principiile pot varia în funcție de contextul cultural, religios, moral sau personal, și pot fi folosite pentru a ghida acțiunile individuale sau organizaționale.

Apartenența

Într-o lume, unde ești puternic, exclusiv dacă faci parte dintr-un grup; dacă ai principii solide; este foarte greu să trăiești fără principii. Un om fără principii, este etichetat un om slab sau chiar prost. Termenul „apartenență” se referă la starea sau calitatea de a fi parte dintr-un grup, o comunitate sau o organizație. Este legat de sentimentul de asociere, identificare sau legătură cu un anumit grup sau entitate.

Acesta poate include o gamă largă de aspecte, cum ar fi:

Identitatea personală: Persoana se identifică cu un anumit grup sau comunitate și simte că face parte din aceasta (clubul milionarilor: “sunt milionar”, clubul piloților: “sunt pilot”);
Legăturile sociale: Implică relațiile și conexiunile pe care le avem cu ceilalți membri ai grupului (Membru Partid Politic, Colegiul Medicilor);
Respectul și angajamentul: Persoana împărtășește valorile, normele și obiectivele grupului și este dispusă să le respecte și să le susțină (“Am o afacere, sunt antreprenor”);
Participarea activă: Persoana este implicată în activitățile și evenimentele grupului și contribuie la dezvoltarea și succesul acestuia (sunt maratonist, vezi că am alergat 10 km);
Recunoașterea și acceptarea: Persoana este acceptată și recunoscută ca membru legitim al grupului de către ceilalți membri (Am porsche, vezi cheile de la mașină, da?!);

Aparțenența poate fi influențată de factori precum identitatea culturală, apartenența la o anumită comunitate sau grup social, afilierea religioasă sau politica și multe altele. Este un aspect important al identității și relațiilor umane și poate avea un impact semnificativ asupra stării de bine și a satisfacției individuale.

Oameni din bula noastră și oamenii din afara bulei noastre: aerul de superioritate.

Acolo unde ești agățat de o filosofie; care are o simplă funcție: validarea fluxului tău confortabil de gândire.

Termenul „intelectual” se referă la o persoană cu o capacitate intelectuală ridicată, care se implică în activități care necesită gândire critică, analitică și creativă. Cu toate acestea, definiția și percepția despre ce înseamnă să fii considerat un intelectual pot varia în funcție de contextul cultural, social și istoric.

În general, un intelectual este adesea asociat cu următoarele caracteristici:

Gândire critică: Un intelectual este capabil să analizeze și să evalueze informațiile într-un mod critic și rațional, punând întrebări și cercetând subiectele în profunzime (nu mă puteți prosti);
Educație și cunoaștere vastă: Un intelectual are de obicei o educație solidă și o cunoaștere extinsă într-o gamă largă de domenii, inclusiv arte, științe, filosofie, literatură etc. (părinții mei au fost X,Y, Z);
Capacitatea de comunicare: Un intelectual poate comunica idei complexe și abordări teoretice într-un mod accesibil și convingător, atât în scriere, cât și în vorbire (aberez cu ușurință);
Angajament civic: Un intelectual este adesea implicat în dezbateri și discuții despre probleme sociale, politice și culturale, și poate să-și folosească abilitățile pentru a influența schimbarea și pentru a aduce contribuții la dezvoltarea societății (îmi place atenția plebeilor);
Curiozitate și deschidere către idei noi: Un intelectual este deseori caracterizat de o curiozitate continuă și o dorință de a explora și înțelege lumea din jurul său (“sunt investitor”).

Există mai multe motive pentru care oamenii aleg să devină intelectuali în țările post-comuniste:

Cauza 1: Educație și acces la informații

După căderea regimurilor comuniste, accesul la educație și la informații a devenit mai larg și mai accesibil pentru mulți oameni. Astfel, mulți au văzut educația și cunoașterea ca un mijloc de a se elibera și de a-și îmbunătăți condiția.

Cauza 2: Reevaluarea valorilor

Odată cu prăbușirea comunismului, mulți oameni au început să reevalueze valorile și ideologiile pe care le-au adoptat în timpul regimului comunist. Astfel, interesul pentru cultură, filosofie, politică și alte domenii intelectuale a crescut în rândul populației.

Cauza 3: Oportunități de carieră
În unele cazuri, deținerea unei educații superioare și implicarea în domenii intelectuale poate deschide oportunități de carieră mai bune și mai variate în comparație cu alte domenii.

Cauza 4: Dorința de schimbare și progres

Mulți oameni din țările post-comuniste au fost motivați de dorința de a contribui la schimbarea și progresul societății lor. Alegerea de a deveni intelectual a fost văzută ca o modalitate de a contribui la dezvoltarea culturală și socială a țării lor.

Cauza 5: Inspirate de exemple străine

Exemplele de succes ale intelectualilor din alte țări occidentale sau democratice au putut inspira mulți oameni din țările post-comuniste să urmeze aceeași cale și să se implice în domenii intelectuale. Printre intelectualii recunoscuți la nivel mondial se numără Albert Einstein, Marie Curie, Nelson Mandela, Noam Chomsky și Ada Lovelace.

De ce intelectualii nu fac curățenie?

Cauza 1.Concentrarea pe alte activități

Intelectualii pot fi foarte absorbiți de munca lor intelectuală sau de alte activități care consideră că aduc o contribuție mai semnificativă la societate sau la dezvoltarea lor personală (“stau pe telefon”);

Cauza 2: Prioritizarea timpului:

Unii intelectuali ar putea considera că timpul lor este mai bine folosit pentru alte activități decât pentru curățenie, preferând să își aloce timpul pentru lectură, scriere, cercetare sau alte hobby-uri (“Youtube sau Tiktok”)

Cauza 3: Resurse limitate

Pentru unii intelectuali, angajarea unui serviciu de curățenie sau delegarea responsabilităților de curățenie către alți membri ai familiei sau persoane angajate poate fi o opțiune mai practică, având în vedere limitele de timp sau resursele disponibile (“vreau să stau pe instagram”)

Cauza 4: Percepția socială: Uneori, există o percepție socială că activitățile de curățenie sunt mai degrabă responsabilitatea persoanelor cu mai puțină educație sau de statut social inferior, ceea ce ar putea influența comportamentul unora (scriu pe instagram că ma princep la time management);

Am scris acest articol și mă duc să fac curat. Dar tu?

Valeria Jalenco
Chillosof