Cine sunt eu, de fapt, în relația cu tine?!

„Cine sunt eu?” este o întrebare care dă mari bătăi de cap fiecăruia dintre noi, într-o formă sau alta. Și totodată, o întrebare a cărei răspuns devine mai complicat cu cât reflectăm mai mult la el. De ce? Pentru că, adesea, cădem pradă tentației de a lua ca atare ceea ce cred ceilalți despre noi încât nu mai privim înspre noi înșine. Iar toate aceste păreri cumulate pot ajunge, în timp, să ne definească. Cu alte cuvinte, începem să ne construim o imagine de sine bazată pe informații care pot fi mai mult sau mai puțin reale în ceea ce ne privește, pe de-o parte. Pe de altă parte, acest fapt poate veni la pachet cu impresia că cei din jur ne-au pus o etichetă. Și atunci apare întrebarea: cum mă văd ceilalți?

Un lucru este cert: felul în care ne vedem pe noi înșine, adesea nu coincide cu felul în care ne văd ceilalți, iar percepția pe care ne-o formăm despre noi ne ghidează comportamentul social. De aceea, este important ca imaginea de sine să fie una cât mai realistă cu putință, fiind un demers de cunoaștere de sine ce presupune conștientizarea a „cine sunt eu” și a „ceea ce pot face eu”, de fapt.

Imaginea de sine nu se construiește de azi, pe mâine, ci în timp. Este un proces de durată care începe încă din primii ani de viață, chiar dacă nu conștientizăm de la sine acest lucru. Nici atunci și nici acum. Și, mai mult de atât, este un proces interior ce cuprinde o serie de aspecte: Eul real, Eul viitor și Eul ideal. Componente care, împreună, creionează imaginea de sine. Ce presupune fiecare dintre acestea?

Ei bine, Eul real este rezultatul experiențelor noastre cotidiene din cadrul social și cultural în care trăim și ne desfășurăm activitatea. Mai exact, este format din:

• eul fizic – cum arăt (interiorizarea și acceptarea/ neacceptarea propriei corporalități);
• eul cognitiv – ce gândesc (conținutul gândurilor despre mine, ceilalți și viață);
• eul emoțional – ce simt (sintetizează totalitatea sentimentelor și emoțiilor față de sine și lume);
• eul social – ce arăt celorlalți că sunt („masca socială” pe care mi-o pun);
• eul spiritual – în ce cred, ce valori am (reflectă valorile existențiale).

Cel de-al doilea, Eul viitor, reprezintă eul posibil, cel care încorporează aspirațiile, motivațiile și scopurile pe care le avem pe termen mediu și lung. Cu alte cuvinte, se referă la modul în care ne percepem potențialul de dezvoltare și ne proiectăm în viitor.

Eul ideal este ceva mai mult decât cele două menționate anterior și anume: ceea ce ne-am dori să fim. În momentul în care proiectăm acest ideal despre care vorbeam mai sus, este bine să ținem cont de resursele reale de care dispunem și să evităm lansarea într-un decalaj mare între ceea ce suntem și ceea ce ne-am dori să fim. În caz contrar, acest lucru ne-ar putea determina o permanentă stare de nemulțumire și dezamăgire.

Și, totuși, cum mă văd ceilalți?! Cum mă văd eu? Cine sunt eu, de fapt? Deși pare ciudat, descoperirea răspunsului la toate aceste întrebări depinde de noi și de cât de dispuși suntem să alocăm timp și resurse unui astfel de demers explorator. Desigur, un început bun ar fi să ne dăm voie să ne uităm în interiorul nostru și să reflectăm la informația primită de la ceilalți înainte de a o considera veridică și reală. Indiferent de cât de mult oamenii consideră că sunt obiectivi sau că se cunosc vor manifesta întotdeauna „părți oarbe” pe care ajung să le proiecteze asupra celorlalți. Prin urmare, devine responsabilitatea noastră de a verifica această părere în procesul nostru de conștientizare și autocunoaștere. Un instrument de dezvoltare personală extrem de util în acest proces, care ne ajută să vedem dincolo de zidurile deja ridicate de-a lungul timpului, este boardgame-ul „Cum mă văd ceilalți?!” creat de Society Revolution. Ceea ce îl face valoros este faptul că unul dintre mecanismele din spatele acestui joc are la bază Fereastra lui Johari, concept dezvoltat de psihologii Joseph Luft și Harrington Ingham, cu scopul de a ajuta oamenii să se cunoască și să se înțeleagă mai bine în relația cu alte persoane prin definirea clară a:

• ceea ce știu eu despre mine și știu și ceilalți (Arena);
• ceea ce nu știu eu despre mine, dar știu ceilalți (Zona oarbă);
• ceea ce știu eu despre mine, dar nu știu ceilalți (Fațada);
• ceea ce nu știu eu despre mine, dar nu știu nici ceilalți (Necunoscut).

Jocul „Cum mă văd ceilalți?!”, pe lângă faptul că oferă răspunsurile la toate cele trei întrebări – „Cum mă văd eu? ”, „Cum mă văd ceilalți? ” și „Cine sunt eu, de fapt? ”, oferă spațiul de care avem nevoie pentru a învăța să comunicăm într-un mod direct, clar și succint. Totodată, oferă un suport în consolidarea încrederii în noi atunci când ceea ce știm despre noi este văzut și de către ceilalți și creează o atmosferă intimă ce ne încurajează să exprimăm lucruri pe care nu le-am mai spus celorlalți.

„Jocul „Cum mă văd ceilalți?” s-a născut din dorința de a oferi oamenilor oportunități de a se descoperi, de a se înțelege și cunoaște într-o manieră ludică.” Monica David – Psiholog și Psihoterapeut