Confesiuni de psiholog
Are aproape 30 de ani, este psiholog si lucreaza cu unii dintre cei mai dificili pacienti posibili.
Cristina Fierbinteanu povesteste pentru Psychologies cum se deruleaza munca unui voluntar in Asociatia Romana Anti-Sida.
Autoportretul unui psiholog in ARAS
Am 30 ani, am terminat Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, sectia de Psihopedagogie Speciala la Universitatea Bucuresti. Am mai facut un masterat de Educatie integrata la aceeasi facultate. Am mai urmat cateva training-uri si cursuri, workshop-uri axate pe tot ce inseamna „harm reduction“, consiliere, terapie pentru consumatorul de droguri, despre HIV-SIDA.
Ma pregatesc in prezent in analiza tranzactionala (sunt in anul doi din cei patru necesari). Ador cartofii prajiti cu maioneza si usturoi, culoarea turcoaz, imi place sa lucrez noaptea si sa dorm diminetile. Imi plac disputele si negocierile verbale. Sunt insistenta, incapatanata.
Cum am devenit voluntar
Catalina, o prietena buna din facultate, care activa de vreo cinci ani in ARAS, imi tot povestea despre ceea ce face, despre ce se intampla acolo. Parea foarte interesant; la un moment dat, am sunat-o sa vad ce mai face si am ajuns sa-mi propuna sa dau un interviu pentru echipa proiectului coordonat de ea. Lucrasem pana in aprilie (acel an, 2004) in Protectia Copilului – prevenirea abandonului – si eram demolata psihic, fara asteptari si fara iluzii. Imaginea creionata de Catalina m-a tentat macar ca iesire din cotidian, in acel moment si a fost frumos, neasteptat si provocator. Azi sunt cinci ani de cand lucrez in ARAS.
Evident, am fost la interviu si l-am luat. Dar habar n-aveam la ce ma inhamasem si cum o sa ma fure aceasta activitate. Pe parcursul acestor ani mi-am folosit abilitati pe care nu stiam ca le am si mi-am dezvoltat altele pentru a fi din ce in ce mai buna la ceea ce fac – venisem acolo ca psiholog, dar eram total nepregatita.
Venind in ARAS, nu aveam vreo asteptare, nu mai visam – dar activitatea din ARAS, si mai ales cea de pe teren (din outreach) m-a revitalizat, am descoperit ca pot si vreau sa fiu utila si in alt fel. Eram dezamagita de domeniul profesional anterior, dar am crescut in ARAS, emotional si profesional.
Munca mea
In acest moment, coordonez activitatea de teren. Doua-trei echipe pe zi, de luni pana vineri, cu doua ambulante), echipele de outreach ofera servicii direct clientilor si beneficiarilor (adica persoane implicate in SW – sex work, CDI – consumatori de droguri injectabile, RR – etnie roma, persoane fara adapost – SC/HL – street children/ homeless).
Serviciile oferite de echipa noastra sunt distribuirea de materiale sterile de injectare (seringi de insulina sau de 2ml, apa distilata, tampoane dezinfectante). Le dam prezervative si materiale informative, avem cu ei sesiuni de informare cu privire la riscurile asociate consumului de droguri injectabile si ale practicarii sexului neprotejat. Ii trimitem catre servicii medico-sociale (testare voluntara, servicii de asistenta sociala), centre de dezintoxicare si substitutie.
Ne mai implicam si in consiliere pre – si post – testare (evaluarea riscului de infectare, facem testare HIV, HBV si HCV. Le dam sapun, sampon, aparate de ras, pasta de dinti, detergent, absorbante. Avem o asistenta medicala primara si o asistenta sociala (care insoteste clientul in anumite situatii). Eu mai lucrez si intr-un proiect derulat in penitenciare.
Ce invat aici
Cand am venit in ARAS eram timida, linistita, ascunzand o anumita nesiguranta, prezentand masca sociala adecvata. Acum, dupa atatia ani in teren si in ARAS, sunt timida doar in viata personala… ma rog, destul de rar. Sunt intr-o permanenta cautare de solutii (la probleme ce se ivesc non-stop intr-o echipa de 13 oameni) si idei si am un tupeu (sau o prezenta de spirit, cum vrei sa-i zici) care, acum cativa ani, era dincolo de granitele a ceea ce imi imaginam eu.
Psihologia „de teren“
Da, eu sunt un psiholog de teren (sau „outreach“), nu psihologul clasic (genul care ar fi fost „mancat la micul dejun“ de unii clienti de-ai nostri) si, activand in ARAS, am avut acces la experiente, situatii si cazuri nenumarate si foarte diverse.
Acest aspect ma multumeste, implineste, satisface… sunt mai bogata cu fiecare conversatie, fiecare relatie, fiecare situatie; sunt acolo pentru clienti in limitele mele. Si recunosc ca echipa noastra a trebuit sa faca fata unor situatii pentru care facultatea nu ne-a pregatit.
