Confesiuni de psiholog
Ce lucruri ma impresioneaza
Nu exista doar unul; fiind in permanenta deschisa la ce se intampla si gestionand situatiile in functie de circumstante, atunci si acolo, mi-e greu (si ar fi mult prea subiectiva aprecierea mea) sa descriu cea mai marcanta experienta. „Marcanta“… Din ce punct de vedere?
Iata, pe scurt, situatii care ma ating pe mine intr-un fel: femei, „cliente“ CDI si SW insarcinate, care continua sa „profeseze“ pana aproape de momentul nasterii. Clienti din spital pentru diverse afectiuni (picioare rupte, nasteri etc.) carora li se duce doza de heroina („marfa“) pentru a nu intra in sevraj, spitalele neavand medicatia necesara tratarii lor pentru dependenta. Copil de 11 ani CDI, piele alba, traseu venos ciuruit de la numeroasele injectari (pana nu vezi, nu-ti imaginezi asa ceva); bebelusi de cateva ore in sevraj; supradoze, clienti pe moarte.
Ma mai irita dispretul, discriminarea, prostia si lipsa de informatie si educatie a „oamenilor normali“ fata de cei cu care lucram.
La inceputul activitatii mele, eram siderata de locurile unde se injectau (nu maini sau picioare sau gat, ci zona pubiana, ochi, penis, plagi deschise infectate etc.).
Recent, un tanar care s-a testat pentru HIV a fost informat ca este pozitiv. Preaminunatul nostru personal medical i-a transmis in cateva scurte propozitii ca viata lui s-a terminat, odata cu rezultatul primit; a fost informat ca nu mai poate munci, ca nu poate avea copii, ca, practic, e terminat… ceea ce e mai mult decat absurd. In mod clar, ceea ce fac la ARAS pentru mine nu este doar un job, desi ma straduiesc sa fiu o profesionista. Este un job unde clientii sunt speciali pentru mine, dar si mai speciali sunt colegii cu care lucrez in fiecare zi, un job unde nu ma pot abtine sa nu ma implic personal.
Nu acord o conotatie morala activitatii mele, conceptele morale sunt destul de subiective – ce e clar e ca nu vreo obligatie morala ma face sa lucrez cu acest tip de clienti. Bineinteles ca oamenii ne judeca „din punct de vedere moral“. De ce? Simplu: e mult mai usor sa judeci din exterior si sa spui ca „noi incurajam“ aceste fenomene (consum de droguri, prostitutie etc.), decat sa constientizezi ca acestea sunt rezultatul societatii in care traim. Drepturile fiecarui individ sunt stabilite prin Constitutie si nu pot fi negate dupa bunul plac al fiecaruia, dupa „morala“ fiecaruia. Ce inseamna pentru mine lucrul cu acesti oameni? Sa le ofer servicii de calitate… Sunt oameni si-i tratez ca atare – oameni cu dorinte si nevoi proprii.
Cazuri grele, cazuri imposibile
Majoritatea clientilor cu care lucram consuma droguri (fie injectabile, fie inhalante, fie pastile). Scopul meu ca psiholog in teren nu este acela de a-i salva, de a-i opri din consum, de a-i convinge sa urmeze un tratament, ci (si asa il vad eu) de a fi acolo pentru ei, daca ei au nevoie de mine, sa fiu dispusa sa le ofer serviciile mele profesionale, fara prejudecati. E mult prea pretentios sa spunem ca facem terapie in teren (desi, uneori, se intampla), mai aproape de realitate este ca facem consiliere psihologica, oferim un sprijin…
In functie de cat de pregatit si de deschis e cel din fata mea, va accepta sau nu acest sprijin. Sigur ca a durat pana am ajuns la aceasta atitudine (nedefinitivata inca). La inceput, pentru mine, toti ar fi trebuit sa intre in terapie, vorbeam cu toti (de fapt, cu cine statea sa ma asculte…) despre viata lor, despre ce credeam eu ca ar trebui sa schimbe la ei… rad cand imi aduc aminte… eram nepregatita.
Munca de teren e o provocare: sa fii mereu pe faza cu acesti oameni; in momentul in care incetezi sa consideri terenul o provocare (care sa te stimuleze), eu cred ca trebuie sa te lasi de meseria de psiholog de teren.
Un alt aspect al dificultatii de a fi un astfel de psiholog este insusi profilul consumatorului de droguri si experientele sale anterioare cu psihologii si psihiatrii, perceputi negativ, de cele mai multe ori. Partea senina? Pentru mine, colegii si clientii care ma tin mereu in priza… ceea ce e OK, odata ce inveti rolul tau in viata acestor oameni.
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: dreamstime.com
