Agonie
Povestea mea a inceput acum 4 ani, cand l-am cunoscut pe el. Atunci am crezut ca toata viata voi vrea sa raman cu el, dar cu timpul am realizat ca nu e tocmai ceea ce mi-am dorit in viata de la un barbat. Pot spune int-adevar ca are un suflet mare, dar familia din care a provenit si-a pus amprenta pe modul lui de a se comporta.
Datorita lui am cunoscut un prieten de al lui acum 2 ani si, sincera sa fiu, chiar il vedeam ca pe un foarte bun amic, insa treburile nu stateau cum eu credeam. El ma vedea cu alti ochi. Daca as fi stiut ca viata va lua o asemenea intorsatura nu as fi intrat intr-un asemnea cerc vicios. De atunci totul s-a schimbat si in relatia mea, lucrurile nu au mai mers cum ar fi trebuit pentru ca ceva a inceput sa scartaie. Acest amic comun era si el implicat intr-o relatie de 8 ani de zile, de aceea credeam ca are ganduri destul de serioase cu respectiva fata.Totusi, spre uimirea mea, imi tot batea apropouri ca cel de langa mine nu ma merita si ca el si-ar dori foarte mult langa el o fata asa cum sunt eu.
Am inceput sa discut cu el foarte mult pe mess, de fapt asta era singura cale de a discuta fara sa fim deranjati de nimeni, s-a ajuns la chestii mai serioase, insa am incercat sa ma sustrag deoarece nu puteam sa-l fac nici pe iubitul meu sa sufere mai ales inselandu-l cu „un bun amic” de al lui. A urmat o perioada in care am rup legatura cu celalalt insa intalnirile si iesirile in oras nu incetasera, pentru ca ieseam toti 4, iar eu incercam sa nu-mi intalnesc privirile cu ale lui doarece simteam cum ma treceau fiorii. Uneori stau si ma intreb daca asta a fost iubirea pe care am cauta-o intotdeauna deoarece m-a facut sa simt ceva ce nimeni a facut pana in acel moment.
Au urmat zile dificile in relatia mea cu iubitul meu, am ajuns si la despartiri si certuri, chiar au fost si urme de violenta primind palme pentru ca pur si simplu nu mai vroiam sa am o relatie cu el, efectiv voiam altceva, voiam sa scap din acel cerc vicios care mi se parea prea periculos pentru mine. Am vorbit si cu celalalt, i-am spus de decizia mea, insa a fost prea las ca sa-si infrunte amicul si ca atare nu m-a ales pe mine, ba chiar o perioada nici nu a mai tinut deloc legatura cu mine, ma evita. Intre timp eu cu veriosoara iubitului meu sau a celui care imi fusese iubit devenisem foarte bune prietene si ma sustinea in tot ceea ce faceam chiar si in decizia de a nu mai fi cu verisorul ei. Insa nu stia de relatia mea cu celalalalt baiat. Intamplarea a facut ca din dorinta de a-l avea aproape pe celalalalt, intr-o seara l-am invitat la mine (in incercarea de a uita de tot raul pe care mi-l facuse iubitul meu) si eram cu verisoara fostului meu iubit, chipurile le aranjasem o intalnire (insa eu voiam sa-l am aproape de mine).
Initial el nu a fost prea incantat de prezenta acelei fete, insa cu durere in suflet scriu, pana dimineata aveam sa aflu ca ei isi incepusera o relatie deoarece peste noapte au ramas amandoi la mine. De aici a inceput un alt chin pentru mine, deoarece eu pe o parte il sunam sa-l intreb de ce a facut asta, iar el pe celalalta parte vorbea cu celalalta si isi faceau planuri de viitor. Astfel ca nici la 6 luni de cand erau impreuna am avut taria de a merge la nunta lor aratandu-i ca nu-m pasa si ca sunt o luptatoare chiar daca m-a calcat si el in picioare. In acest timp m-am reintors la celalalt sprerand ca isi va schimba comportamentul fata de mine. Insa nu a fost asa.
Au urmat zile si mai dificile in relatia mea, chiar firea mea slaba cedase la un moment dat incat voiam sa-mi pun capat zilelor, am avut insa taria sa pun capat relatiei cu acest individ care imi mancase 3 ani din viata. Parintii mei au fost alaturi de mine in aceste momente sustinandu-ma in tot, insa eu inca o data in viata am gresit alegand ceea ce era sa fie si mai dureros pentru mine, am ales dupa o luna in care am stat despartiti sa ma intorc la el, deoarece auzisem ca isi refacuse viata langa altcineva si nu concepeam asta. M-am intors, am fost foarte fericita, insa pentru putin timp, deoarece am ajuns la concluzia ca nu se poate schimba, familia si-a pus foarte mult amprenta pe modul lui de a se comporta.
Atunci am stabilit si data nuntii, si iata ca anul acesta am facut nunta cu cel care mi-a provocat atata suferinta in cei 4 ani de cand suntem impreuna, m-am amagit mereu ca va fi bine si ca se va schimba de dragul meu, insa nu a fost asa, eu m-am schimbat de dragul lui neglijandu-mi familia, prietenii si pe toti cei din jur. Insa o rasturnare de situatie inainte cu o luna de nunta mea a fost cand acel amic al nostru cu care avusesem o idila si care se casatorise, a venit la mine in genunchi si mi-a zis ca-i pare foarte rau de ceea ce a ales si ca eu am insemnat si insemn foarte mult pentru el. La randul meu i-am spus ca a insemnat foarte mult pentru mine si ca voi avea o slabiciune pentru el totdeauna…
De acea, de cate ori ne intalnim toti 4, ma priveste asa cu regret si parca ar vrea sa-mi spuna mereu cate ceva. Uneori, cand mai vorbim pe mess, nu se poate abtine si se urca in masina si vine la mine, sustine ca langa nimeni altcineva nu se poate simti atat de bine. Intrebarea este de ce nu a vut curajul sa ma aleaga pe mine. Nu ne-am mai fi chinuit nici eu, nici el, pentru ca nici in casnicia lui lucrurile nu merg prea bine. Eu chiar ma gandesc sa divortez la nici 2 luni de la casatorie, pentru ca astept sa se produca schimbarea, schimbare pe care o astept de 4 ani incoace si nu se mai produce. Parintii chiar vor sa ma vada dinou zambind si plina de viata, insa o parte din mine a murit deoarece iubirea a fost cel mai mare dusman pentru mine, mi-a aratat o fata necunoscuta pe care probabil nimeni nu a aflat-o pana acum.
Dintr-o fire visatoare care isi inchipuia ca totul e sublim in iubire, am ajuns o fiinta atat de inchisa pe care numai un miracol ar putea-o salva. De aceea spun ca viata mea de 4 ani de zile incoace este o agonie totala, vreau sa imi gasesc linistea si pacea. Si, mai presus de toate, vreau sa-mi gasesc IUBIREA ADEVARATA..
