Amanta sau sotie?

Asta a fost tema despre care am discutat cu iubitul meu, acum o vreme… de un an poate. Atunci eram o a treia persoana, ca sa spun mai dragut… Il cunosc pe prietenul meu de 3 ani si pot spune ca a fost dragoste la prima vedere sau la prima „degustare”, pasionala si extrem de intensa, stimulanta. A reusit sa ma faca sa ma maturizez, sa cresc alaturi de el si sa vad lumea cu ochii unui „om mare”.

Am avut multe peripetii si piedici, dar am ramas impreuna si, dupa multa asteptare si rabdare, am ajuns eu in statutul oficial de iubita. Prima schimbare majora a fost ca ne-am mutat impreuna. Apoi a venit o alta problema pe care nu am crezut ca o vom avea: sexul. Brusc, nu ne mai intelegeam, in sensul ca eu il doream la fel de mult ca inainte, doar ca el a inceput sa caute tot felul de scuze, sa se fofileze… sa ma refuze.

Atunci, logic zic eu, am baniut ca are pe altcineva; daca asta a facut atatia ani cu fosta lui, inseland-o cu mine, de ce nu ar face-o si cu mine? Am inceput de multe ori o discutie pe tema asta si de multe ori s-a terminat urat, cu certuri, jigniri si plansete din partea mea. De multe ori am fost in punctul de a ceda si de a-mi face bagajele, asta ajungand si subiect de gluma in relatia noastra: de cate ori sunt suparata si nesigura si simt ca s-a umplut paharul, prietenul meu ma gaseste cu bagajele la usa. Stie ca plec si apoi ma intorc: nu pot trai fara el, il iubesc si il iert mereu, asa ca o data mi-a zis franc: de ce tot timpul te prostesti cu bagajele la usa? Ramai si tu si infrunta greutatile, hai inapoi si calmeaza-te si apoi discutam; am ramas uimita (avea dreptate!) si am inceput sa rad… da, asa e!

De atunci am luat decizia de a lupta si mereu gasesc forta de a merge mai departe si ma gandesc ca chiar daca uneori mai iese „la vanat”, pe mine ma iubeste si stiu ca sunt in siguranta langa el, ca am o baza in el si ca nu ma va parasi niciodata ca un strain si ca vom putea discuta si rezolva amiabil orice divergenta sau decizie mai dificil de materializat. Dar totusi ramane problema veche… probleme sexului; eu sunt o fire vulcanica, dornica de nebuniii si iubire, el e mai rece…. E de multe ori prea obosit ca sa faca dragoste cu mine.

Pe mine munca ma incita, imi da mai multa energie (sunt o geamana, poate de aceea!), pe el il epuizeaza. In general inteleg situatia in care ma gasesc, iar sacrificiile pe care le-am facut pentru a fi impreuna m-au intarit, insa parca totusi as vrea sa gasesc rezolvarea la acest subiect care initial a tinut si consolidat relatia noastra. El sustine ca inainte aveam o viata sexuala intensa deoarece asa simtea el ca ma poate tine aproape de el, avand in vedere ca era „ocupat”… (sau mai bine zis logodit!) si motivul despartirii nu a fost faptul ca el a hotarat ca ma vrea pe mine, ci faptul ca a prins-o pe respectiva (logodnica lui) inselandu-l si nu a putut-o ierta.

Deci, eu nici macar nu stiu care e locul meu in viata lui, pana la urma! Dar inca, slava lui Dumnezeu, mai am rabdare, asa ca si eu astpt sa vad ce se va intampla. As vrea sfatul unui specialist, deoarece am niste ranisoare care inca sunt deschise si pe care nu as vrea sa le stiu ca raman asa… Deci, ca o concluzie, revin la intrebarea pe care acesta mi-a pus-o de un timp: „nu e mai bine sa fi amanta?” Ei bine, recunosc ca am fost fericita fiind amanta lui, am fost satisfacuta si libera. Dar deabia acum, luptand pentru fiecare zi de fericire, parca relatia noastra are o valoare. Si responsabilitatea pe care o am ma face sa fiu activa mereu, perspicace, atenta la detalii si hotarata. Cred ca ma merita pentru ca a facut o femeie din mine si mi-a dat o fericire dubla, aceea de a fi amanta si „sotie” pe de alta parte..