Aventura cu parfum de iubire

Am 21 de ani si inca nu am o relatie. Cred ca n-am avut niciodata o relatie adevarata desi am iubit vreo 2 ani pe cineva, un EL care s-a jucat fara mila cu sentimentele mele , fara sa se implice intr-o relatie oficiala si lasandu-ma sa traiesc cu sentimentul ca el e iubitul meu, fara sa fiu iubita lui. Asta a durut dar s-a sfarsit atunci cand mi-a calcat sufletul in picioare cu indiferenta. Dar, altceva vreau eu sa va confesez aici… S-a intamplat intr-o seara calduroasa de iunie. Abia am ajuns acasa de la servici, am facut un dus si asteptam un amic sa-i fac niste cd-uri cu muzica. EL, un barbat de 35 de ani,varsta ascunsa de frumusetea lui nativa , inca singur. Pe EL il stiu de vreo 4 ani, e o cunostinta indepartata a familiei mele, dar un prieten mai apropiat al meu. E genul de om cu care iti face placere sa iesi in oras, sa stai la povesti ore in sir. E o companie mai mult decat placuta. Nu stiu de ce si nici cum dar am prins mare drag de el de cand l-am cunoscut , am avut mereu incredere in el si m-am simtit in siguranta alaturi de el, departe insa, orice gand amoros.Nu l-am privit niciodata cu ochi de femeie. Eram doar copilul, „papusa” asa cum ma numea deseori..care isi permitea sa se alinte, sa se joace, sa se supere ca mai apoi sa fie impacata, sa greseasca ca sa fie invatata si ierta-ta…. EL, desi e genul care priveste orice femeie ca pe o unelta sexuala , (consecinta a unei dezamagiri de care a avut parte si in urma careia noi am devenit prieteni buni, confesori)…, eu am avut parte de tot respectul lui. Nu a existat nici cea mai mica aluzie…eram doar amici. Totul pana in seara cu pricina. A venit dupa muzica, cum mai venise si altadata, doar ca azi, nu era el, era ciudat, ma privea atat de pofticios incat mi-a dat fiori de la bun inceput. Am incercat sa ma prefac ca nu imi dau seama in speranta ca mi se pare. In timp ce faceam cd-urile el incerca sa ma sarute pe gat.M-am ferit si l-am intrebat ce are. S-a retras zambind dar la scurt timp si-a reluat activitatea. De data asta m-am retras eu incercand sa-l provoc la o discutie serioasa despre relatia noastra amicala, despre acei 4 ani lipsiti de fapte aluzive,,,despre mine( cunoscuta pentru faptul ca nu-s adepta aventurilor)…dar, m-a lasat sa vorbesc , ma privea zambind si-apropiindu-se mi-a cerut sa il sarut. Am inceput sa rad desi tremuram. M-a intrebat de ce sunt stresata in preajma lui, am negat ca as fi…desi, de data asta eram!!! Toate incercarile lui au fost respinse…dar n-a renuntat prea usor. Intr-un exces de teama, debusolare, dezamagire, stres…l-am rugat pe tonul dur sa pastreze distanta si m-a ascultat. Filmul este intrerupt de un telefon primit de mine.M-am scuzat si am iesit in bucatarie.Am revenit in camera supa maxim 10 minute.El dormea.DORMEA!!!! Am incercat sa-l trezesc dar fara prea multe sanse.Am stat la calclator pana tarziu.Eram obosita dar speram inca ca se va trezi si va pleca, stiam ca a2a zi urma sa plece la servici pe la 5 dimineata.Eram din ce in ce mai stresata, era trecut de miezul noptii si el dormea tot mai frumos si mai adanc, iar eu, locuind intr-o garsoniera, n-aveam unde sa dorm.Singura oportunitatea era acelasi pat in care el sormea.Ma speria ideea dar, amintindu-mi de respectul lui din trecut, de sentimentul de incredere pe care mi l-a inspirat mereu, m-am asezat intr-un tarziu usor, cat mai lipita de perete , fara sa il ating si fara sa il trezesc.Nu reuseam sa adorm, eram atat de stresata incat imi auzeam bataile inimii in tacerea noptii. S-a trezit! M-a luat in brate in ciuda tentativei mele de a-l respinge si a incercat sa ma sarute , respectandu-mi de asta data refuzul. L-am rugat sa doarma, el m-a rugat sa-l trezesc la 5. Speram ca se va cuminti dar n-a fost asa. Intreaga noapte a fost un fel de „de-a vata-ascunsalea”, el incerca sa ma sarute, sa ma atinga, sa ma dezbrace, eu respingeam orice fapta a lui si il rugam sa inceteze. Cand spiritele s-au incalzit si devenise incontrolabil, m-am ridicat din pat si ridicand tonul i-am zis sa inceteze ca nu ma culc cu el. S-a linistit, s-a uitat in ochii mei si mangaindu-mi parul mi-a sus sa nu mai fiu salbatica ca mie nu mi-ar face niciodata un rau, apoi m-a strans la piept si m-a sarutat pe frunte, culcandu-ma pe pieptul lui. Ma simteam vinovata desi, niciodata nu am incercat sa il provoc, dar simteam si un sentiment de deplina placere sa dorm la el in brate. Toata noaptea mi-a sarutat ochii, obrajii, s-a jucat in parul meu , m-a mangaiat fara atingeri indecente si m-a strans la pieptul lui, ori de cate ori ma simtea tremurand . Am adormit intr-un final atata de linistita in bratele lui , incat, dimineata la 5, incepuse sa-mi para rau ca va pleca. S-a trezit cu aceiasi pofta draceasca de a ma avea dar a cedat la prma respingere. M-a sarutat pe frunte, m-a invelit si a plecat. Zilele ce-au urmat au fost tacere deplina. Ne-am intalnit intamplator in oras la o saptamana si m-a ocolit vizibil. Din exterior ar parea ca a vrut doar sa se culce cu mine si daca n-a reusit prietenia noastra s-a sfarsit.Asa cum il cunosc eu, as spune doar ca intre noi s-a format o bariera, ca prezenta mea a devenit stanjenitoare pt el si viceversa, ca nu prea stim ce si cum sa ne mai spunem.Am incercat sa il sun , nu-mi raspunde, am incercat sa iau legatura cu el…ma ocoleste. Cand datoriile familiare ne-au ps fata in fata, s-a rezumat doar la ce aveam de rezolvat. L-am intrebat ce are cu mine si-a spus ca nu are nimic , doar ca nu are timp. E vizibil rece si distant, imi ocoleste privirea si evita sa fie doar cu mine. Ultima oara cand ne-am intalnit nu mai parea asa stresat, s-a uitat luuuung la mine si m-a pupat la plecare. Mi-a sarutat obrazul cu atata pasiune ca as fi zis ca vrea sa il rupa… in rest pastreaza tacerea… Intrebarea ar fi…ce vreau de la el???!!!??? de ce il caut???? Refuz sa cred ca sunt indragostita, dar mi-e dor de el, cumplit de dor.Mi-e incomod sa ne ocolim, sa nu vorbim, sa stiu ca nu mai am dreptul si curajul sa-l sun ca mai inainte ori de cate ori simt nevoia sa-i vorbesc. Nu-l acuz de nimic, e normal ca un barbat si o femeie sa ajunga la un moment dat sa nutreasca sau sa incerce si altfel de sentimente sau fapte , decat strict amicale…E NORMAL, o spun acum…desi ani la rand am crezut contrar. Indiferent cat timp o sa treaca, indiferent daca voi reusi candva sa depasesc aceasta bariera dintre noi, stiu ca voi pastra mereu acelasi sentiment pentru el : Ii multumesc ca m-a facut sa ma simt iubita,( desi nu cred ca impulsurile sale ar fi de natura sentimentala, cat hormonala), ii multumesc ca m-a respectat, m-a facut sa ma simt speciala. N-am sa uit niciodata acea noapte, desi nu s-a intamplat nimic concret, m-am simtit pentru prima oara in viata mea, dorita cu-adevarat DAR, mai ales, nu voi uita privirea lui din acea dimineata, e singurul barbat care m-a privit ca pe-o icoana!