Blestem sau ce?

Va multumesc din suflet celor care m-au sfatuit in legatura cu ”mirele” meu… Va marturisesc ca nu credeam ca o sa imi dea cineva un sfat pe acest site, am crezut sincer ca e o joaca… Acum m-am convins ca nu e asa chiar sunt oameni cu povesti asemanatoare… Asa ca m-am hotarat sa va impartasesc si voua ultima patanie…

Acum ceva timp credeam ca viata s-a terminat pt ca viitorul meu sot m-a parasit in toiul nuntii… Dar am avut parte de o mare surpriza, neplacuta de altfel. La vreo 2 saptamani dupa cearta cu mirele meu am primit un telefon de la o matusa de-a lui, sa ne mai acordam o sansa, sa ne mutam undeva singuri, sa inchiriem un apartament sau o garsoniera pentru amandoi si sa vedem ce iese… Am acceptat, numai ca in aceeasi zi mi-am vazut iubitul si am ramas socata…

Era fff schimbat, murdar, incoerent, aproape ca puteam sa jur ca s-a drogat. Am ramas o zi intreaga cu el si va spun sincer ca m-am speriat foarte tare vazandu-l asa dar mai ales vorbind asa… Mai exact avea impresia ca il urmareste cineva, politia, mascatii, avea impresia ca se arunca lumea de la etaj, ca cineva vroia sa ii fure nepotul, numai aiureli din astea. Am crezut ca a facut un soc emotional… Am stat de vorba si cu familia lui si mi-au spus ca de cand ne-am despartit a inecput sa se poarte ciudat asa ca am cazut cu totii de acord sa-l internam undeva mai exact la spitalul Obregia.

L-am convins cu greu sa se interneze, dar am reusit… Dupa 10 zile in care l-au tinut la supraveghere adica nu am avut voie sa-l vedem nici eu si nici parintii lui, l-au scos la liber… Am ramas socata cand l-am vazut. Era altfel, era foarte adormit, foarte zapacit nu era deloc bine… Am decis sa il luam acasa sa-si continue tratamentul acasa asa ca m-am sfatuit cu socrul meu sa mergem amandoi sa vorbim cu doctora sa ni-l dea acasa numai ca socrul meu nu a putut veni in ziua respectiva, asa ca m-am dus eu singura sa stau de vorba cu doctora… Si surpriza… Am auzit atat de multe lucruri incat m-au ingrozit.

Am aflat ca viitorul meu sot sufera de psihoza acuta, ca boala a mostenit-o de la mama lui, va dau cuvantul meu ca in toti acesti ani nu mi s-a parut nimic suspect la mama lui. De parca nu era de ajuns am mai aflat ca iubitul meu a fost diagnosticat cu hepatita C.

Acum noi suntem ok… Adica am zis ca ar fi bine sa stau langa el macar pana isi mai revine cat de cat, dar sincer nu stiu daca e bine. Ce sa fac? Sa raman langa el sau sa plec? Parintii mei imi spun ca e mai bine sa plec pt ca risc ca mai tarziu sa fac un copil cu probleme si ca nu o sa fac fata… Ca o sa am momente cand o sa fie si copilul bolnav si el bolnav si unde o sa ma impart mai repede? La el sau la copil? Nu am crezut ca o sa trec prin asa ceva, am sperat si eu ca imi fac familia mea, sa-mi vad de viata mea… Dar soarta mi-a pregatit altceva. Ma intreb cu ce anume i-am gresit lui dumnezeu de ma pedepseste asa… De parca nu era de ajuns atatea probleme s-a mai imbolnavit si tata, a facut un accident vascular si exista riscul sa paralizeze. Era tot ce imi mai lipsea… Voi ce parere aveti? Ce anume ar trebui sa fac? Daca ati fi in situatia mea cum ati proceda?