Brosa de argint
Punctul final al diminetii ellei a fost cert clipa in care a revazut superba brosa de argint cu sidef : o broasca testoasa, in locul nasturelui de la pantalonii obraznici de trei sferturi. Totul incepuse cu o dimineata in urma cand, in locul nasturelui care cazuse, isi montase, in hohote de ras, brosa de argint. “Am aranjat-o ca sa poata privi indecent pe sub bluza.” “De fapt, singura bijuterie esti tu.” “Sa nu uiti sa-ti calci costumul.”
Plecase sarutandu-l. Cata buna dispozitie putea aduce o idee asa de mica! Zambise broscutei ascunsa sub camasa acum incheiata si rasucise ferm cheia in contact. Pana maine era destul de mult timp-de-petrecut. Raspunsul la «qu’est ce que nous avons preparer pour aujourd’hui?» a fost ca Ella si-a pus in desfasurare intreaga ei disponibilitate de a se ocupa de altii, toata ziua si toata noaptea, cu naturaletea si delicatetea de a-si trece oboseala neobservata.
Dimineata i se confirma faptul ca viata nu e niciodata nici prea lunga, nici prea scurta. Regreta doar lumina puternica. Daca ar fi fost dupa ea. Ar fi aprins o lumanare pe un suport inalt. Ca sa aiba impresia unei intamplari ce-se-putea-petrece-foarte-bine-fara-timp. Ce barbat incredibil cunoscuse! Fara sa fi visat nicio clipa la asta. Isi aminti cum il privea cu ochii in flacari albastre. Incarcand sa ii dea foc. Ah. Daca ar fi trebuit sa ii scrie o scrisoare negresit ar fi inceput-o asa: « dear mr. , sir… » “Mai bine ia niste fructe”, i s-a parut atunci ca aude. Si cineva s-a aplecat foarte putin si foarte atent spre ea. Extrem de clar a vazut ceea ce a auzit: ”Iti va trece oboseala.”
Caisele i s-au randuit in fata cu un gest atat de familiar incat s-a pierdut o clipa. Hm. Cineva ii spunea ei ce sa faca. Si ea asculta..:) Aha. Broastei ei testoase sigur nu ii placeau caisele. Zimbise privind vrajita in ochii posibilului destinatar caruia nu ii cunostea numele. Dar caruia ii spunea deja in minte: „dear mr. , sir „, in timp ce sfasia fructele intre dintii stralucitori. Aruncand cu nonsalanta simburii in scrumiera. Probabil ca erau amndoi intr-o piesa de teatru Isi confirmase Ella intamplarea incredibila in mijlocul careia era chiar ea. Imbracata intr-o rochie din straturi de organza printre care, intr-un anumit unghi sustinut de lumina, i se intrezarea trupul vibrand de viata. „Stii ce mi-ar placea ?”Intrebase grabita. „Struguri ?” „Ah. Nu. Mi-ar placea un cristal Svarowski.” Si foarte sigura pe ea isi infipse dintii lacomi in caisa in timp ce el o privea.
„Mie mi-ar placea sa descopar universul tau.” „Aha. Iti trimit negresit cv-ul.” In clipa aceea, ea, Ella, se gandea la cristalul Svaroswki. Si privea infernal de expresivele lui maini alegand cuvintele inainte de a fi spuse. Oare aceasta era crucea pe care o purtau amandoi? Amandoi? Ce intrebare? Aman2, poate. Nici nu stia numele barbatului splendid din fata ei. Ce-ar fi daca el i-ar aranja cristalul? Cu degetele lui cu unghiuri atat de interesante. Atent sa nu o atinga. Iar ea atenta sa nu faca nici o miscare.
“Ella. O femeie care sfasie caise in dintii ei de sidef e frumoasa. Dar o femeie care scrie e frumoasa la nebunie. „Nu-mai-sfasia-caisele, Ella. Da-mi, te rog, cristalul. Ii caut locul in timp ce scrii.” ”Multumesc, dear mr., sir. Broasca mea testoasa va va fi recunoscatoare. ” „Ella, cine este dear mr. , sir? ” Nu sunteti dvs.?” „Ah. As fi vrut.” „ Vei sti.” Un hohot de ras se reintoarse din candelabrele de cristal ale incaperii: “Ella a plecat. In locul ei am ramas doar eu. ” „Serios? Glumesti. Dar cristalul? E trupul Ellei – ea e singura bijuterie- acum. Eu insami i-am simtit clinchetul in timp ce aranjam cristalul Svarowski. Dar, cred ca stii ca nu vorbesti cu dear mr. , sir. Vorbesti doar cu mine. E dimineata.”
Brosa de argint. Broasca testoasa cu sidef. Nu putea decat sa zambeasca surprinsa, de pe noptiera..