Cand un barbat iti spune ca esti frumoasa

Simt cum sangele vrea sa imi navaleasca in obraji. Nu de spaima, nu de extaz, ci de…placere contextuala. Bine, o sa imi spuneti, si extazul este tot placere contextuala. De data asta, nu au treaba una cu cealalta. Placerea contextuala nu e palpabila, nu este evidenta(decat daca cel care o construieste decide sa emita semnale inspre directia asta de decodare a mesajului). Este un simtamant care iti „ataca” cerebralul, dar si emotionalul. In fond, se concretizeaza printr-o reactie de multumire profunda fata de o situatie, un dialog, o persoana. E a dracu`!Fara intentia de a teoreticiza totul, revin la contextul care mi-a indus placerea in cauza. Un compliment, aruncat deloc intr-o doara si poate interesat, dar spus pe tonul care trebuie, cu privirea care trebuie. Privirea unui barbat care stie cum sa indoctrineze emotional o femeie,uitandu-se in ochii ei cand ii spune: „Esti frumoasa”. Nu are termen de comparatie, nu are grad de comparatie, este o replica de sine statatoare ce functioneaza mai mult ca si concluzie partiala. Pentru ca asta este, in definitv orice compliment, dincolo de nuanta de manipulare si captare a unei disponibilitati. Daca stai bine sa te gandesti, replica in sine nu are nimic iesit din comun. Mai mult ca sigur, e genul de informatie pe care femeia vrea sa o asimileze si sa ii fie multiplicata zilnic. Atata vreme cat e spusa cum trebuie. Experienta arata insa ca rareori este spusa cum trebuie, pentru a topi o mimica de gheata. Tine, probabil, de experienta si de compatibilitate: discursiva, fizica, intelectuala. Spusa din degetele mele,toata treaba pare foarte abstracta si apersonala. Mai putin conteaza asta. Gandeste-te cand ti s-a rostit replica asta ASA cum trebuie..de ti-a trezit si cei mai adormiti stimuli.