Din nou speranta si bucurie

Simt o imensa bucurie si o stare de liniste cand ma gandesc ca dupa ce am trecut printr-un moment groaznic, EL mi-a antins mana si m-a ridicat la suprafata, intr-un moment cand nici macar eu nu mai dadeam 2 bani pe mine. Sunt casatorita de 5 ani jumatate cu sotul meu si avem impreuna o fetita minunata pe care o iubesc din toata inima. Ne-am casatorit din dragoste. Totul era perfect intre noi, ne iubeam si nimic nu mai conta. Dupa ce am nascut fetita au aparut si problemele. Ne descurcam si mai greu ca in ziua de azi nu e foarte usor sa cresti un copil… dar am trecut peste toate impreuna. Intr-o zi sotul meu a venit fericit acasa spunandu-mi ca si-a gasit un loc de munca, ca nu e platit bine dar decat de loc… M-am bucurat si eu crezand ca o sa ne fie mai bine. Totul a fost ok vreo 3 luni pana am observat schimbari in comportamentul sotului meu. Era indiferent, distant, rece, aproape ca nici nu mai vorbeam. Gasea mereu cate un motiv de cearta si era foarte stresat. Mi se parea absurd ca nu mai lasa telefonul din mana, cred ca daca putea dormea cu el si noaptea. Asta pana intr-o zi cand l-a lasat in casa si a iesit sa-si conduca un prieten. Atunci a sunat cineva si am raspuns, dar nu mi-a vorbit nimeni, a inchis. De atunci am inceput sa banuiesc ca ar avea o amanta si am zis ca trebuie sa fiu mai atenta si sa aflu daca este chiar asa. Nu i-am zis nimic ce gandesc, nu l-am intrebat daca e cum cred eu, ca nu mai aveam chef sa ne certam din nou. Spun din nou pentru ca de ceva vreme ne certam mai tot timpul, din diferite motive, toate venite din partea lui. Dupa o saptamana, cand a venit dimineata de la serviciu, din tura de noapte, i-a sunat din nou telefonul si cand a raspuns am auzit voce de femeie. El a raspuns crezand ca dorm. L-am lasat sa isi termine conversatia si apoi m-am dat jos din pat si l-am luat la intrebari. Cum cred ca ar face fiecare om aflat in situatia aia. Mi-a raspuns urat, ca nu am de ce sa ma bag eu in treburile lui si ca de ce il spionez. Dupa ce l-am intrebat daca are pe cineva mi-a dat o palma si de frica sa nu trezim fetita sau sa continue sa ma loveasca, am cazut de acord ca terminam discutia dupa ce se va trezi, mai tarziu. Cand s-a trezit l-am intrebat frumos daca are pe cineva si de ce? Unde am gresit? De ce sa caute in alta parte ceva ce eu ii ofeream in fiecare moment? Toata iubirea si intelegerea din lume. Adevarul este ca si eu m-am cam neglijat atunci, pentru ca eram mai mult ocupata, voiam sa fie totul perfect si pentru el si pentru fetita, iar eu prea putin contam. N-am mai pus baza pe mine. Si atunci a inceput sa ma injure, sa-mi spuna ca eu sunt un stift, un nimic, ca nu mai insemn nimic pentru el. Im momentul ala am simtit cum cade cerul pe mine. Nu se poate descrie in cuvinte ce am simtit. Pur si simplu imi venea sa mor. L-am intrebat ce are de gand sa faca in situatia asta. Stia ca nu am unde sa ma duc pentru ca parinti mei se descurca foarte greu si stau intr-o singura camera, iar eu nu voiam sa ii ofer fetei mele asta. I-am spus ca il iert, ca poate a fost o greseala, o prostie care o face majoritaea barbatilor, dar simteam ca nu o sa renunte asa usor la ea. Atunci mi-a spus ca are nevoie de timp de gandire, sa-i acord doua saptamani si o sa-mi spuna pe urma ce o sa faca. Am acceptat si asta pentru ca il iubeam prea mult . Sa il pierd fara sa lupt si sa-mi destram familia… fata mea avea nevoie de un tata si eu aveam nevoie de el, nu-mi putem imagina viata fara familia mea alaturi. A trecut si timpul care i l-am dat si nu s-a produs nicio schimbare in bine, numai in tot mai rau. Deja vorbea la telefon cu ea in fata mea si de cate ori ii spuneam sa aiba putin respect fata de mine ca sunt mama copilului lui, el ma injura, imi vorbea urat, ma scuipa, dar tot nu am renuntat la el. Chiar daca vi se pare absurd eu tot il iubeam. Eu mai tot timpul asta nu am putut sa mananc, sa dorm, sa gandesc, nu mai eram buna de nimic. Ma injosea in ultimul hal, incat am inceput sa ma desconsider, sa nu mai dau doi bani pe mine. Asta pana in ziua in care a aparut el, Dorin, acum amantul meu. El stia de problemele noastre pentru ca sotul meu Alex, cu nerusinare nu se mai ascundea de nimeni si isi afisa cu nerusinare idila peste tot. Atunci s-a apropiat de mine si mi-a zis ca nu are rost sa sufar atata, ca am viata inainte si daca vreodata o sa am nevoie de consolare el o sa fie acolo pentru mine. Vorbele lui mi-au intrat la inima si m-au bucurat mult, pentru ca in momentele alea nu credeam ca mai pot starni interes cuiva. Atunci am inteles ca merita sa incerc sa iubesc din nou, si sa fiu iubita chiar si in situatia asta, pe ascuns, fara ca nimeni sa nu stie nimic. Dorin este un om nemaipomenit, este perfect, nu l-a interesat ca eram cu moralul la pamant sau ca nu mai puneam pret pe mine. M-a incurajat si m-a iubit asa cum am fost, si nu cred ca imi vor ajunge zilele sa ii pot multumi ca m-a scos din starea aia si ca m-a acceptat asa cum eram. Nu imi place sa il numesc amant pentru ca amantul e pe al doilea loc in viata fiecarei femei maritate, dar din pacate doar asta e… De sotul meu pot sa va mai spun ca si-a terminat idila si a ramas cu mine si eu pe a mea cu Dorin, dar pot sa spun doar ca Dorin o sa aiba mereu un loc special in inima mea si tot respectul meu. Nu vreau sa incurajez pe nimeni cu povestea mea, dar lui Dorin pot sa-i multumesc mereu si mereu ca a aparut in viata mea, atunci cand aveam mai mare nevoie de el