Dorinta de viata
Iubesc viata! Intotdeauna am iubit-o! Si oamenii cu zambetele lor, cu rasetele lor, cu lacrimile lor! Si copiii mai mult! Mi-am dedicat viata educarii lor cu dragoste si pasiune pentru meseria mea! La o intensitate maxima, intr-un timp maxim, fara oprire. Si intr-o zi am ajuns la spital si in alta zi m-au operat la cap! Dar nu m-am lasat! M-am ridicat iar! DUMNEZEU mi-a intins o mana si mi-a dat iar ViATA! Si am pornit din nou, cu speranta ca voi invinge raul! Dar NU! Boala a revenit iar. Si iar. Si nu ma las! Ma prind mereu de sansele vietii, ma agat de firele nevazute ale ei pentru ca dorinta mea de viata e mai presus de raul ce incearca sa ma doboare! Vreau sa merg inainte, sa ma mai bucur putin de albastrul cerului, de imensitatea marii, de rasul copiilor, de pacea si bucuria sarbatorilor de iarna, de lumina Vietii! Chiar daca din ea a ramas atat de putin!
