Dragoste adevarata?

Povestea mea e cam dificila si un pic cam greu de relatat… M-am casatorit acum 3 ani, la varsta de 19 ani, o varsta putin cam frageda pentru asa ceva. Si totul doar dintr-un impuls. In primii 2 ani de casnicie am locuit la Bucuresti. Eram la facultate si lucram in acelasi timp. La insistentele si rugamintile sotului am fost de acord sa avem un copil si in prezent am un baietel de 9 luni. Vreau sa precizez faptul ca desi la inceput eram impotriva unei eventuale sarcini, astazi imi iubesc copilul enorm de mult, el este ratiunea mea de a trai. Totul a fost bine si frumos pana am nascut si am venit la tara sa locuiesc cu socrii mei, in ideea ca soacra mea ma va ajuta in cresterea copilului. Dar totul s-a schimbat imediat cu aparitia ingerasului… Observam cum socrii mei isi aratau adevarata fata din ce in ce mai mult si nu era deloc bine pentru mine. Ei credeau ca daca stau la tara pot sa faca din mine ce vor, dar nefiind obisnuita cu asa ceva si refuzand sa fiu sluga lor, viata mea s-a schimbat complet. Am ajuns sa regret faptul ca m-am maritat. Sotul meu era total pe dinafara… el era cu ”no comment” cand venea vorba de ai lui, lucru pe care nu-l suportam, mai ales ca tot timpul eu ieseam vinovata, maicasa intotdeuna facand pe martira. In fine… cu trecerea timpului si cu tot mai multe certuri, sotul meu a inceput sa vada lucrurile asa cum erau de fapt si nu cum i se povesteau, trecand oficial de partea mea. Bine… probabil ca i-am dechis putin ochii atunci cand am fost pe punctul de a divorta. El ma iubeste foarte mult si nu cred ca ar fi vrut sa ma piarda, desi toate aceste lucruri m-au facut din pacate sa ma distantez de el si chiar sa cred ca nu il mai iubesc. In ciuda celor intamplate am cunoscut un alt barbat, un barbat care este un pic mai diferit de sotul meu, un tip romantic si cu suflet cald. L-am cunoscut pe netlog, desi nu asta am intentionat cand mi-am deschis acel cont. Totul a fost o intamplare. Cert este ca acum sunt cu el, suntem impreuna si da, avem o relatie ascunsa si in acelasi timp foarte diferita. Saptamana trecuta am fost la el acasa pentru prima data. Am avut ocazia perfecta de a-l cunoaste mai bine si nu am ezitat. Nu am sa regret niciodata ce s-a intamplat. Cand am ajuns la el acasa m-a strans atat de tare in brate incat credeam ca sunt in paradis, nu vroiam sa-mi mai dea drumul. Sarutarile lui erau atat de dulci si ma faceau sa-mi doresc mai mult, desi am avut atatea retineri si nu am vrut sa fiu a lui, s-a intamplat inevitabilul. Momente de dragoste si pasiune au navalit peste noi. Simteam ca ma sufoc de atata iubire. Emotiile care m-au cuprins le traiesc pana si in ziua de azi, a fost ceva de vis, cum nu am mai trait pana acum. Am ajuns sa ma intreb daca el este adevarata mea dragoste, daca el este acea persoana care ma va face fericita pentru tot restul vietii, desi am forte multe indoieli in privinta lui. Nu-i cunosc viata atat de bine, tot timpul ma intreb daca nu cumva mai are o relatie cu altcineva, pentru ca atunci cand am fost la el acasa am observat cum pe un raftulet erau asezate mai multe produse cosmetice, iar ce mi-a atras atentia mai mult a fost o pensula pentru fardul de obraz, sau pentru pudra, nu stiu sigur pentru ce era, insa cu siguranta nu erau ale mamei lui. Nici in ziua de azi nu l-am intrebat nimic. Am ajuns sa-l iubesc prea mult si mi-e frica sa mai dezbat acesta problema, mi-e frica de ce pot afla. In plus el are multe fane (este dj… compune muzica) si cred ca orice fata ar fi geloasa. Vreau sa am incredere in el, dar la urma urmei ce-i pot eu cere lui? Doar sunt casatorita si sincera sa fiu eu sunt cea cu probleme. Dar ce pot sa fac? Sa divortez? Poate ca el ma iubeste pe mine, dar suficient incat sa-mi iubeasca si copilul? Sa continui acesta relatie dar in secret? Acum 2 zile i-am zis ca vreau sa renunt la el, dar nu am reusit… numai gandul ca nu am sa-l mai vad niciodata ma omora… Il iubesc… ce pot sa fac?