Dupa 2 ani

Mi s-a intamplat cel mai frumos lucru din viata mea… am nascut o fetita frumoasa, sanatoasa pe care am asteptat-o atat de mult… Si timpul a trecut… Au trecut cei 2 ani de concediu… Si acum trebuie sa ma intorc la viata de dinaintea venirii ei pe lume. O viata pe care nu o mai recunosc, in care parca nu mai am loc, si care este cruda si mult mai grea decat tineam eu minte. Reintoarcerea la munca nu este ceva usor, mai ales cand la vechiul angajator, nu mai e loc, iar cunostintele pe care le aveai inainte sunt parca niste amintiri la care nu poti sa ajungi in nici un fel. Incet, dar sigur, am inceput sa cobor pe panta deznadejdii, ma intreb incotro sa ma duc, ce as putea sa fac, si mai ales ma intreb CE STIU eu sa fac… Din pacate, am ajuns la varsta mea, fara o cariera clara, fara o profesie bine stabilita, si acum platesc pretul libertatii din inceputul drumului profesional. Am avut atat de multe job-uri incat stiu sa fac atat de multe si in acelasi timp NIMIC. Este of-ul din sufletul meu, pe care nu-l pot spune unui cunoscut, de rusine… si atunci vi-l spun voua, poate mai e cineva care simte la fel… Un gol atat de mare si sentimentul neputintei care este uneori coplesitor. Veselia si optimismul apar in casa la ora 6 seara cand un glas dulce si cristalin striga… mama… si atunci devin iar un om complet.