Durere
La numai 21 de ani am avut o viata grea pot spune. Provin dintr-o familie de oameni saraci, cu 5 surori. Asa cum va inchipuiti a fst greu pt mama mea sa ne creasca. Tata e un om caruia i-a placut bautura asa ca acasa a fost dezastru: batai certuri scandaluri…
La varsta de 15 ani am cunoscut un baiat cuminte care ma „iubea „si era foarte retras si cuminte si nu bea. Oadata cu timpul ne-am mutat impreuna acasa la el. Stresul, cearta si scandalurile nu m-au ferit nici de data aceasta. El pleca in strainatate a lui pentru a ne face un vitor. Eu ramaneam cu soacara mea care era distrusa pe plan nervos. Sosise anul in care iar urma sa plece in incercarea de a gasi ceva ceva de lucru. Intr-un timp de 4 luni de zile el is gasise ceva de lucru si ma anunta ca ne vom revedea incurand.
Zis si facut dar ceva avea sa fie asa cum voiam eu. La numai cateva minute de la reintalnirea noastra suna telefonul: sms: „Ce faci iubirea mea, ai uitat sa treci pe la mine?” Acestea erau cuvintele ce m-iau sfasiat sufletul. SUNT NISTE AMICI CARE AU CHEF DE GLUME . Nu stiu dar cred ca mi-a convenit sa cred asa.
Dupa numai cateva luni au inceput altele. Nr de tel necunoscute, telefonul pus pe silentios etc. O prietena a surorii lui care venea destul de des pe la noi avea sa se planga la cumnatul nostru ca este sunata foarte des de a; si ea nu ar dori sa se implice in_tro relatie cu el. Nu stiu cat am crezut in acel moment dar avea sa vina momentul in care sa aflu adevarul. Am auzit-o in conversatie cu cumnatul meu. Iar se sfasia ceva in sufletul meu.
La numai o luna mai tarziu imi deschideam ochii si imi dadeam seama ca ma mintea si ma insela. Motivul nu-l intelegeam. Poate ca eu nu mai aveam atat de mult timp pt mine si nici asa frumoasa nu mai earm ca la inceput deoarece pierdeam kg si nu mai aveam chef sa stau in fata oglinzii ore-n sir. Dureros, dar incepeam sa-mi dau seama ca a fost o prostie sa cred asa in cineva cum il credeam eu pe el. In sfrsit am reusit sa-mi gasesc si eu un loc de munca, eram fericita ca puteam ajuta si eu cu ceva.
Dupa cateva saptamani ramasese el fara loc de munca si eram bucuroasa ca-l puteam si eu ajuta dar iar ma insela si cu fata uneia dintre prietene de-a mea. Normal l-am iertat si de data aceasta. Am inceput sa lucrez mai mult si mai mult pt a putea suporta cheltuielile casei si ale noastre lucru care n-a fst apreciat de el. Parca uitase tot ce fusese intre noi. Ajunsi la certuri din ce in ce mai mari si la vb grele am ajuns sa imi inec timpul in munca, lucru care m-a ajutat sa-l mai tot impiedic sa mai mearga noptile de acasa. Am ales sa intru in schimb de noapte la un alt loc de munca. Zis si facut. Odata a vazut ca se facuse ora 8 si abia atunci ajunsesm acasa. Mi-a facut un scndal monstru si m-a scos afara din casa.
Parca as fi orbita. Nu-mi mai gasesc linistea. M-am intors dinou la el si tot asa se comporta si tot asa ma inseala. Spuneti-mi, voi ce-ati face? Credeti ca voi reusi vreodata sa scap de acest sentiment care nu stiu cum sa-l numesc?