El si muzica
Eu cant la chitara de 2 ani si vocal intr-o trupa de jumatate de an. L-am cunoscut pe J. intr-o excursie, el e cu 2 ani mai mic ca mine. Asta s-a intamplat acum 10 luni. Pe atunci nu prea stia mare lucru sa cante la chitara, i-am aratat cate ceva, totul a decurs normal.
Intr-o zi, acum 6 luni, ne-am intalnit la scoala pe hol si imi zice asa „hey, uite, eu si un amic vrem sa facem trupa. Avem nevoie de vocal. Vrei sa vii sa incerci?”. Ma gandeam …OK. Pe atunci nici nu il cunosteam asa bine, nu aveam inca nimic cu el. Am mers la el acasa, inca nu aveam sala de repetitii. Nu aveam prea mari sperante ca va iesi ceva din trupa asta.
Pe atunci eram eu , Psycho, chitaristul J. si basistul R. Am cantat ce am cantat la J. acasa, pe urma am decis ca avem nevoie urgenta de sala. Am facut cerere la scoala, ne-au dat sala. R. a inceput sa faca figuri, nu invata piesele, si aproape nu avansam . De J. eram tot mai uimita pe zi ce trecea, cat se straduieste si incearca sa scoata ceva la capat. A investit foarte mult in chitara si amplificatoare. Am mai gasit un membru, pe care l-am luat ca basist, deoarece R. nu se descurca, si i-am dat „verde”. Tobe faceam pe mp3, care dupa ceea il bagam in statie si se auzea… Era ok.
Pentru un concert ne-a ajutat un prieten, V, el era chitara armonie. Totul fain frumos dupa concert, a venit directoarea sa ne anunte ca trebuie sa ne facem bagajele ca am facut numai dezordine in sala. Bestial. Ne-am mutat provizoriu la basistul nou acasa, S. nu o duceam prea bine acolo si mi-a venit o idee geniala. Eu vara trecuta cantasem cu o trupa veche, care s-a despartit, si stiam ca inca e sala acolo cu setul de tobe. Am mers la „head of the ex-band” acasa, si dupa niste discutii gen „Nu ai un foc ca mi-e foame ca n-am baut nimic de 3 zile ca n-am unde sa dorm?”, am ajuns amandoi la concluzia ca baiatul lui, D. ar fi un promitator tobosar. Zis si facut.
Ne-am intalnit in cateva zile la sala cea noua. Ne-am apucat de cantat, totul era superb. Mergea ca pe roate… Eu pe zi ce trece sunt tot mai uimita de J… Weekendul trecut am fost la Herculane cu el si cu inca niste persoane, am dormit in cort, ne-am prostit, ne-am certat, ne-am batut [in gluma, desigur]. Si mie si lui vad ca ne place sa ne sicanam, insa eu se pare ca simt mai multe pentru el decat ar trebui. Ar fi trebuit sa fim colegi de trupa, prieteni buni, dar eu simt mai mult. Am emotii cand vorbesc cu el, imi vine sa zambesc cand il vad, cateodata il corectez unde greseste si el normal ca nu recunoaste ca a gresit si atunci ii explic calm unde si ce nu e bine.. si pana la urma intelege.
Deci in concluzie ne intelegem bine, am fost prin oras impreuna, la un shopping scurt, drumetii prin Scarisoara, multe chestii am facut impreuna, ne vedem aproape zilnic la repetitii, si eu incet incet simt ca ma atasez mai mult de el. Singura problema este ca are 16 ani abia, la varsta asta nicio relatie nu isi are rostul [ma refer la ceva serios] deoarece are asa multe lucruri de aflat, si are nevoie sa treaca prin multe, la fel cum mi s-a intamplat si mie … Momentan astept sa treaca timpul, nu am de gand sa fac nimic prea evident, caci mi-e teama sa nu stric ce s-a cladit pana acum 🙂