Elegie pentru o fiinta mica

Violenta media ma copleseste tot mai tare. Acum cateva zile, zappand la televizor, am nimerit peste stirea cu micutul Lucian, ucis de asistenta maternala. Pana sa mut canalul, ochii mi-au surprins deja imaginea „dereglata„ a trupusorului neinsufletit.

Zile in sir media ne-a bombardat cu aceste imagini; personal m-am ferit sa le vad si sa aud detalii. A fost in zadar, insa. De mai multe ori pe zi m-am trezit gandindu-ma la infernul trait de acel micut si la moartea sa inacceptabila.

Azi am incercat sa aflu din presa de pe net cat de dezaxata a fost autoarea crimei si unde au fost autoritatile in acele luni de chin care au precedat moartea lui Luciuan. Cautam doar informatii, nu imagini cand accesand site-ul unui ziar mi s-a deschis mare in fata o fotografie pe care am evitat-o atata timp: un baietel dragalas care parca zambea in moarte, dar cu un trupusor maltratat si cu pumnisorii stansi in spasmele ultimelor dureri.

Ati reusit, domnilor jurnalisti, m-ati tulburat dincolo de marginile imaginatiei mele. Moartea copilului v-a fost atat de utila sa va vindeti ziarul?

Dragi psihologi, opriti violenta media in imagini. Ne face tuturor atata rau! Nimic nu ma poate consola de moartea lui Lucian, poate doar ultimul sau zambet incremenit moarte, care ma face sa spun ca daca raiul n-ar exista ar trebui inventat pentru ingeri ca el..