Femeia – dar divin
O, slabiciune, numele tau e “femeie”!– Shakespeare Femeia…esenta fara de care viata nu ar exista, cuvantul in fata caruia sufletul devine altarul dragostei. Fiinta gingasa, suava, copilaroasa, sensibila, delicata, dar pretentiosa si hotarata care nuanteaza viata, care contureaza dorul, patima, iubirea desavarsita, pasiunea mistuitoare. Femeia, intruchiparea fericirii, in fata careia barbatii se inclina, iar inima le e jaratec aprins… Ea umple vise, varsa dragostea-i nemarginita, implineste si schimba destine, daruieste zambete si culoare cerului de plumb, alunga norii singuratatii, arunca priviri nevinovate ce nu pot fi uitate. Femeia, cu frumusetea fizica si morala aprinde scanteia, cucereste cu un suras timid de serafim, fura linistea si desluseste tainele cele mai ascunse. Femeia care sta in fata oglinzii ore intregi, care nu se satura sa ii spui ca e cea mai frumoasa, ca e singura ta iubire, ca este pentru tine intreg universul. EA da sens existentei, canta viata, o joaca, o transforma in bogatie nepretuita si indrazneste sa o infrunte. Doar femeia topeste-ntr-un sarut fierbinte durerea, fura fericirea, o gusta cu nesat… Åži totusi, in fata ei, viata abdica si ii daruieste victoria. Orice ar face, femeia este focul dragostei, agonia, extazul, echilibrul, nebunia, puterea, apa, pamantul, rabdarea, sprijinul neconditionat, fericirea impachetata in parfumul dulce-amarui. Iubirea ei schimba lumea, ademeneste suflete, muta muntii din loc, monteaza speranta, depaseste toate barierele cu energia inepuizabila a firii nemuritoare, a inimii zburdalnice, a puterii de a crede si de a lupta pana la capat ca o eroina, indiferent de consecinte, de dificultati, de furtuni… si dorinta ei e lege chiar si pentru Insusi Dumnezeu. Cine o poate ori? Pretuiti femeia, iubiti femeia in orice ceas, in orice clipa, admirati vointa de fier care invinge timpul, fir de aur cusut cu ata iubirii jertfelnice, legata de credinta statornica si forta curajului in fata frumusetii nepieritoare. Pentru tine, draga femeie, mama, fiica sau iubita, cuvintele sunt de prisos in a-ti elogia numele, a-ti multumi pentru simplu fapt ca existi, ca razi, aduci viata noua pe pamant, educi, rabzi, reversi dragoste din toti porii, daruiesti emotia, beatitudinea topita in intaiul te iubesc. In lacrima scursa pe chipul tau plamadit cu mainile tremurande se ascunde frumusetea interioara a spiritului, stralucirea Afroditei, cerul senin, soarele arzator, tornada, ploaia calda, intelepciunea, luna romantica, muntele incapatinat. Iubeste femeie, cat tu vei trai si vei vedea cum viata doar miere iti va fi caci dragostea-ti topeste frica, vina si ura si impleteste vieti, cu vorba precum mura.
