Fiica mea nu vrea sa urmeze calea aleasa de noi

Fiica mea se considera o artista. Desi este la un liceu de informatica, toata ziua imi spune ca uraste matematica si tot ce tine de ea.

Imi reproseaza zilnic faptul ca ea este la acest liceu din cauza ambitiei mele si a tatalui ei legate de matematica, doar suntem profesori de matematica, respectiv fizica, amandoi.

Trebuie sa recunosc acum ca inca de mica am obisnuit-o cu cifrele. Aproape pot zice ca nu a avut copilarie si vacantele si le petrecea pe la cine stie ce tabere de pregatire sau muncind acasa pentru olimpiadele de anul viitor.

Ii si placea, mai ales ca in felul ei ciudat compunea si muzica, amintind mereu de Pitagora si de cat de bine se leaga aceste doua domenii. Cand a ajuns sa dea admitere la liceu i-a fost foarte greu sa aleaga intre cel vocational si cel de informatica.

Bineinteles ca noi am intervenit si i-am spus ca are prea mult talent si o istorie prea frumoasa in spate ca sa renunte la matematica acum (o multime de premii si olimpiade castigate).

A ales ceea ce noi am vrut, dar neplacerile au aparut repede. Fetita crestea, era tot mai pasionata de muzica, o gaseam noaptea compunand cu veioza acoperita. O certam adesea ca nu se odihneste, dar atata timp cat performantele ei ramaneau bune nu ne deranja aceasta pasiune, ba chiar am incurajat-o sa aprofundeze lectiile de pian pe care le lasase mai moale in anul cu examenul de admitere la liceu.

Insa fetita noastra s-a apucat sa chiuleasca de la scoala ca sa faca pian si in curand tatal ei s-a infuriat si i-am vandut pianul. Imi amintesc acum cat de mult ne-a rugat sa nu il vindem, cate lacrimi a varsat si nu a reusit sa il induplece pe tatal sau convins ca matematica este calea ei.