Frica de intuneric

Cand am mers prima data la un psiholog am inteles repede ca sufar de o fobie. Mi-era frica sa dorm singura.

Frica de intuneric este ceva normal la o anumita varsta, dar cu trecerea anilor ea ar trebui sa dispara. Daca in facultate ma intelegeam de minune cu colega mea de camera si ma linistea de cate ori aveam un cosmar si tineam mortis sa dormim cu veioza aprins, lucrurile s-au complicat cand a trebuit sa ma mut singura.

Imi era frica nu doar de intuneric, ci chiar sa fiu singura in acea camera. Problema mea m-a dus la un psiholog cognitivist. Dupa cateva sedinte mi s-a parut ca ma simt mai bine si chiar am reusit sa am o perioada linistita.

Dar problemele au aparut la ceva timp din nou. Psihologul meu si-a dat seama ca e ceva ma serios si ca ar trebui “sa sap” mai adanc pentru a afla de unde vine aceasta frica. Pentru ca este o persoana cu inalte calificari profesionale, am apelat si la hipnoza.

In urma hipnozei regresive am descoperit care era de fapt buba: “luasem” aceasta frica de la mama mea. Intotdeauna se temea de intuneric si cand eram micuta si comunistii ne taiau lumina noaptea ea folosea o lanterna sau lumanari.

Imi amintesc ca ramasese cu aceasta problema in urma mortii mamei sale si asocia intunericul cu acel eveniment nefericit.

Bineinteles ca am discutat cu terapeuta mea despre aceasta frica a ei si mi-a recomandat o analiza transgenerationala. In curand voi merge la un alt specialist ca sa “sap” mai adanc in ce s-a intamplat in familia mea pentru ca am descoperit cateva probleme mai rele de atat.

Voi afla si de ce nu am avut inca o relatie de lunga durata, de ce ma simt singura si am tendinta de a ma izola. Pana la a rezolva cu totul problemele din trecutul meu si al familiei mele ma bucur ca acum pot, cel putin, sa ma odihnesc cu adevarat.

Fara veioza, fara frica de intuneric si adorm cu gandul ca lucrurile se vor limpezi tot mai mult. Apreciez enorm hipnoterapia si ma bucur ca am fost compatibila cu acest tip de terapie. Il recomand cu caldura..