Fulgii sufletului
Nu pot decat sa-mi imaginez zambetele de pe chipurile oamenilor dragi mie de acasa care privesc cum mii de stele argintii cad din cer. Iata, acestea sunt stelele pe care le putem atinge. Cred ca de aia mi-au placut mie intotdeauna fulgii! Eu sunt departe intr-un oras mai maretz s-ar zice. Dar acum, aici doar lacrimile se scurg din nori, ce nu as da sa fiu acolo, sa pot atinge stelele cu prietenii, cu iubitii mei oameni! Dar sunt optimista nu mai e mult.
Doar cateva zile si voi fi acasa, sub cerul fumuriu al iernii. Pentru ca de acolo de unde vin eu in aceasta perioada chiar este iarna, cum ar trebui sa fie peste tot, de altfel! Parca deja vad in fata ochilor patura moale si catifelata a iernii, de un alb impecabil care imi lumineaza ochii, astept acel sentiment care rasuna din sufletul meu, acel sentiment de fericire adanca ce se naste in inima mea cand ma aflu printre stele! Off… Este prima zapada a acestui an… Sunt primele stele care cad din cer, sunt primele semne ca inimile noastre incep sa se lumineze deoarece omul de multe ori cand vede picuri de gheata, zboara cu gandul la craciun! Dupa parerea mea cea mai frumoasa perioada a anului, cea mai minunata care ne curata sufletele, le inalta, le face mai milostive, mai pline de dorinta de a iubi si se rapandeste pretutindeni caldura sufleteasca!
E frumos sa mergi pe strada si sa privesti oameni pe care i-ai mai intalnit inainte, carora le cunosti privirea si expresia fetei si indeletnicirea de zi cu zi, e frumos sa ii privesti in elementul lor mai ales in aceasta zi. Pentru ca prima zapada aduce in inimile lor straluciri adanci si asta le lumineaza chipurile! Iin aceasta zi sunt mai frumosi ca niciodata, e placut sa vezi pentru prima data in an,adevarata sclipire in ochii lor, pentru ca acum, pentru prima data ochii sunt cu adevarat oglinda sufletului! E frumos ca tu sa ii vezi umpic mai blanzi si mai senini si cu lumina sperantei in privire, chiar daca ei nu stiu ca tocmai a avut loc o asemenea schimbare in ochii lor. Si mai ales in sufletele lor!
Mmmm ahhh… Parca simt deja mirosul argintiu infiorator de praf de stele, sclipirea cea dintai si sentimentul pueril de fericire adanca care devine din ce in ce mai imatur o data cu inceputul iernii, deoarece in perioada aceasta nu mai vrem sa fim asa de constienti si de precauti, vrem sa ne purtam singuri pe valul inalt al spiritului craciunului. Vrem sa ne lasam inimile sa faca ceea ce doresc ele cu noi, vrem sa daruim. Mai ales sa ne daruim inimile, vrem sa nu ne mai constranga valoarea baniilor pentru ca craciunul inseamna daruire sufleteasca si mult prea putin daruiri materiale! Acestea iti aduc fericire pe moment… Dar cu timpul, fericirea adusa de ele se va evapora. Dar fericirea din inimile noastre ramane vesnic intiparita pe piatra, pe pamant, in aer, in sufletul celui de langa, in picurii de gheata, in apa marilor si in spiritul craciunului! Stiati ca un singur zambet in coltul gurii lumineaza chipul persoanei caruia ii este daruit?
Cred ca asta imi place cel mai mult la primul fulg, primul fulg aduce mereu un zambet in sufletul cuiva, iar zambetul lui aduce zambetul altcuiva… Si inconstient sufletele persoanelor din jurul tau zambesc! Chiar zambesc, pur si infantil! Primul fulg de nea ramane mereu intiparit pe retina oamenilor. Mereu sclipeste in suflet, fara stiinta noastra! Imi pare rau ca am pierdut acel prim fulg. Dar sper ca voi vedea curand acea scanteie in ochii tuturor.