Gelozie=Frica…?

Toate relatiile pe care le-am avut au fost umbrite de gelozia mea! Era de-ajuns sa-mi imaginez ca ar fi posibil sa nu fiu centrul exclusiv al atentiei „lui”, ca plecam intr-un delir furibund… Am suferit de fiecare data, enorm. M-am casatorit in aceeasi stare de spirit: acaparatoare, totalitara, suspicioasa… obositoare insa, atat pentru el cat si pentru mine. Cineva mi-a spus o data ca de ce mi-e frica nu voi scapa niciodata, cu siguranta! I-am raspuns imediat: eu fricoasa? Nicidecum! Nu e vorba de asta, ci de respect, de fidelitate reciproca, de angajamente etc.Si am continuat cum consideram eu ca trebuie sa o fac: vigilenta, atenta la orice miscare… Am devenit un detectiv experimentat, „stiam tot” si anticipam orice, doar ca la un moment dat am constatat ca nu-mi mai convenea aceasta goana dupa exclusivitate. Ma transformasem si nu mai recunosteam persoana care devenisem, nu mai eram eu! Mi-am zis intr-o zi: si daca a iubi ar insemna sa lasi celuilalt toata libertatea, sa faca tot ce vrea el, ce-ar fi? Am refuzat sa mai ascult cealalta parte din mine care-mi repeta „dar daca pleaca, daca te inseala?” La inceput a fost teribil, cu timpul insa am realizat ca fidelitatea are sens doar atunci cand este aleasa, si nu impusa. „Ce-o fi o fi!” este paradoxal o expresie care denota mult curaj… inainte nu eram capabila sa spun asa ceva, acum sunt eliberata complet de teama de a pierde si in plus am incredere in mine ca niciodata! Ce remarc? Totul este mai clar, zilele si noptile-mi sunt agreabile, ma dedic mai mult mie decat lui, gasesc o sumedenie de subiecte pasionante cu care sa inlocuiesc obsesiile mele trecute. Pe scurt, m-am debarasat de frica si neincrederea in mine, deoarece de asta esta vorba, de fapt!  Atunci cand eram geloasa, nu in el n-aveam incredere practic, ci in capacitatea mea de a reprezenta totul pentru un om! Daca vreo persoana geloasa citeste aceste randuri, poate ca i-ar fi util sa-si spuna „pana la urma, ce-o fi o fi!”