Imi este dor de Romania…

Unde este Romania mea iubita, cu oameni integri, mandri de tara lor, toleranti cu cei mai slabi, dar intransigenti cu mincinosii, profitorii si coruptii? Nu mai recunosc nimic…! Valorile pe care mi le-au transmis parintii, cele in care cred profund de cand am devenit adulta, par a fi perimate… data lor de valabilitate a expirat… ca la iaurt!!! Oamenii sunt nervosi si agresivi, needucati, necultivati si evident, cu atatea carente, extrem de usor manipulabili, previzibili si asta in ciuda „zgomotului” pe care-l fac… fara spor! Dar omul e cel care sfinteste locul, si nu invers! Deci nu suntem doar spectatori, ci absolut responsabili de ce ni se intampla! Avem oare dreptul sa mai spunem, pasivi, ca „n-avem noi ce face…!”, pe de o parte, si ca „fiecare popor isi merita soarta”, pe de alta? Asa am ajuns, poate, in situatia de azi in care avem de ales, practic, intre „ciuma si holera”! Ce tara vrem sa le lasam copiilor nostri, pe care-i iubim si pretuim mai mult ca pe viata noastra? Ce dovada de iubire e asta? Cand am incetat sa mai gandim si am ales sa o faca altii pentru noi…? Poate ca nu intamplator imnul national, de 22 de ani incoace, spune intr-una „desteapta-te romane!”… se presupunea ca va fi complicat! Si daca am actiona, fiecare cat de bine poate la nivelul sau? Si daca am decide ca „sa moara si capra vecinului” nu ne mai intereseaza, pentru ca asta nu ne garanteaza noua prosperitatea la care aspiram? Si daca nu ne-am mai multumi cu firimiturile altora, si am avea propriile noastre exigente? Si daca i-am trimite pe toti „liderii” actuali la munca adevarata, si pe multi dintre ei la studii si in „unitati de corectie”? Cu ce drept ne fac de rasul lumii, si in plus pe banii nostri? Cred ca e momentul sa spunem „ajunge!”, si sa incredintam tara unor tineri fara experienta, e preferabil actualilor experimentati in a distruge tara si pe noi!