Iubesc… sau ma amagesc doar ?

Da. Vin iarasi sarbatorile. Cita bucurie la televiziuni. Prea multa parada. Cred ca oricine este de acord cu mine. Dar, furata de peisajul televizoristic, chiar am vrut sa spun o mica rautate. Scuze. In realitate, vreau sa povestesc ceva despre mine, despre ceva ce mi s-a intimplat si inca mi se intimpla. Am 42 de ani. O virsta inca fumoasa, la care ma simt inca destul de tinara si asta, mai ales, si pentru ca arat mult mai tinara. Cam cu 10 ani mai tinara, asta fiind parerea tuturor celor care ma cunosc. Eram singura de mai mult timp. Cam trei ani. In vara aceasta am cunoscut un barbat. Ne-am intilnit o data. Mi s-a parut destul de imatur. Era si normal, avea doar 32 de ani. Intre timp a implinit 33. Surpriza, cred. Pentru toti cititorii posibili al acestei povesti. Desi nu l-am placut prea mult, am acceptat a doua intilnire. A fost cea mai mare greseala, pentru ca am inceput sa-l plac. Chiar nu stiu de ce. Poate pentru ochii albastri. Poate pentru parul blond inchis si lung. Poate pentru imaturitatea lui. Poate pentru zimbetul lui. Si, in sfirsit, poate pentru faptul ca saruta bine. Nu stia citi ani am. I-am spus ca am ceva mai mult ca el. Nu stiu ce si-a imaginat. Nu a insistat prea mult, cred ca a crezut ca am cam 35-36 de ani. Presupun ca era acceptabil. A urmat inca o intilnire. Devenisem fascinata de el. Nu inteleg nici azi de ce. De fapt, cred ca venise timpul sa ma indragostesc. Nu mi se mai intimplase de foarte mult timp asa ceva. Dupa aproximativ o luna de cind ne cunosteam, am devenit femeia lui desi simteam ca fac greseli una dupa alta. Zi de zi. Am crezut ca e ok sa-i spun totusi ce virsta am. I-am spus. Asta a fost lovitura de gratie. Pentru el, bineinteles. A ramas interzis. A spus ca il mint, asa ca i-am aratat cartea de identitate. Pentru conformitate. Din acea zi, desi am ramas aparent impreuna, totul s-a schimbat. De fapt stiu ca intre timp chiar a gasit pe altcineva. Nu vreau sa stiu daca e ceva adevarat intre el si cealalta. Nici nu ma intereseaza. Probabil ca il iubesc mai mult decit imi dau seama. Sufar pentru asta, sa nu creada cineva ca nu sufar. Dar nu pot sa renunt. Acum, ca tot vin sarbatorile, mi-am dorit sa le petrecem impreuna. Asa ca ar trebui sa mergem impreuna de revelion, in Bulgaria. Desi mi s-a parut o idee buna si amindoi am fost de acord sa mergem, acum nu mai stiu daca ceea ce fac e bine. Cred ca nu ar trebui sa incep anul urmator in aceeasi eroare. Imi doresc sa fim impreuna. Dar in acelasi timp presimt ca nu e bine. Nu stiu ce sa fac. Chiar nu stiu. Probabil am nevoie de un sfat.