La Mare

Ma intorc intotdeauna cu nostalgie si emotie la Mare! Ea, Marea, ascunde cele mai tandre si secrete povesti de viata, de iubire! Printre ele, undeva, este si o poveste minunata, intr-o vara, cu un El si o Ea (eu-o fetiscana de 18 ani, proaspat admisa la o facultate si el student, dornic de cuceriri spectaculoase pentru propriul palmares), doi tineri frumosi si increzatori in viitorul lor. Ne iubeam nebuneste, ne doream in fiecare clipa, tipam de fericire sperand ca toata lumea din jur va fi la fel ca noi!

Si Marea, pe care o iubeam fizic deja, pentru ca Ea facuse posibila iubirea noastra! A fost frumos, dureros de frumos… si s-a dus! Tot atat de brusc si de ilogic precum a inceput! Si Marea, care nu-mi putea raspunde la intrebari fara raspuns! Lacrimi si suspine, doruri neimplinite, zile triste, toate la malul Marii! O poveste obisnuita de o vara, pe care insa, o retraiesc de fiecare data cand ma intorc acolo, la Mare! Si revin mereu de ani si ani, iar Ea imi sopteste pe valurile inspumate, ca mereu e la fel: un el si o ea care se intalnesc pentru o clipa in eternitate!