Lectie de viata
Pana nu demult, adica mai ieri, credeam ca trebuie sa-i accepti pe cei de langa tine, asa cum sunt: cu bune si cu rele, cu viata lor, cu personalitatea lor. Dar, cum viata e o „farsa”, te pocneste cand te astepti mai putin si chiar iti cere cu nerusinare sa intorci si celalalt obraz, de la expedierea unui mail neverificat, ajuns la persoana de la care plecase, am inceput un „joc de replici” acide, dar ce contineau atata adevar. In fine, adevarul e in intotdeuna la mijloc, dar…
Un prieten drag mi-a destainut ce ar schimba la mine. Ia priviti ce: „Astepti prea mult de la exterior si prea putin de la tine, de la eul tau singular, valoros tocmai prin singularitate. In felul asta fugi in zona supra-aglomerata a oamenilor care se multumesc sa caute raspunsul in exterior, de la altcineva, de la o autoritate…. sa-l primeasca, sa fie recompensati. Pentru ca atat de multi stau cu gura cascata la o autoritate, sansa ta este sa treci in tabara celorlalti, mai mica, mai criticata, mai hulita, dar mai admirata, pentru ca treptat te poti transforma intr-o autoritate si ceilalti te vor cauta ei, vor vrea ei sa fie cu tine, langa tine. Dar in mare asta as schimba. Si atunci nu vei mai acuza pe nimeni de nimic si nu vei mai cere nimic de la nimeni. Dar vei primi totul. ”
Frumos… Poate astept mult, implicandu-ma si daruind mult – desi corect este sa daruiesti fara sa astepti recompensa – dar cati dintre noi (si acum sa fim sinceri pana-n maduva oaselor) nu se bucura de un sms, un telefon, un email de la cineva special – prieten, ruda, coleg – cand se asteapta mai putin, sau se credea demult exclus din viata persoanei respective?! A fost o lectie de viata pentru mine… Oricum cel ce mi-a spus aceste cuvinte, pline de intelepciune, m-a invatat multe -si sper sa ma tin de cuvant la promisiunile facute, una din cele mai importante (pentru mine) este aceea de a-i multumi public la lansarea primei mele carti :).
Cu toate acestea, ma zgandare o doza de rautate, si as apela din nou la o zicala: „Vezi barna din ochiul tau, apoi paiul din ochiul altuia.” Oare boala numita „prietenie exagerata” sau „altruism exagerat” este mai grava decat indiferenta, ignoranta si altele, mai marunte?! In fine… nu stiu ce sa spun… oameni printre oameni, personalitati diferite, educatii diferite, principii diverse, experienta de viata diferita… o mie si unul de factori, ce ne determina sa avem, fiecare in parte vieti UNICAT, mai mult sau mai putin. Imbratisari si ganduri optimiste oamenilor dragi mie, inclusiv „el”, care ma resusciteaza periodic…
Multumesc ca ai fost, esti (din cand in cand) si poate vei fi, parte din viata mea.
