Lume rea

Acum 6 ani m-am indragostit de un baiat. A fost o relatie care a durat 5 ani. A fost prima mea relatie, a fost barbatul cu care credeam ca voi ramane pentru totdeauna. Am fost crescuta cu conceptia ca femeia trebuie sa se culce numai cu barbatul cu care se va casatori. Dupa 1 an de zile m-am culcat cu el. Ne-am apropiat si mai mult, si acum credeam ca nimeni niciodata nu ne mai putea desparti. Nu pot spune ca am fost fericita dupa aceea, nicio femeie nu mai poate fi fericita dupa ce afla ca este inselata de nenumarate ori de barbatul pentru care ar da orice. L-am iertat de multe ori si l-am primit inapoi. Dar intr-un final nu am mai rezistat.. Ne-am despartit si mi-am dat seama ca a fost un moment care m-a marcat. Nu am depasit usor momentul despartirii, si am intrat intr-o depresie care m-a schimbat complet. Nu mai puteam sa mananc, nu mai dormeam, nu ma mai ridicam din pat, plangeam in continuu si nu puteam sa constientizez ca va urma un altul! Un altul caruia va trebui sa ii spun ca a mai fost altul inainte. Am depasit cu mare greu momentul despartirii si nu am mai fost cu nimeni timp de un an de zile. Dar l-am depasit intr-un final… Dupa un an si jumatate m-am indragostit din nou… dar am suferit o deceptie si mai mare. M-am culcat cu al doilea baiat dupa o saptamana. Am stat atata timp singura, regretand, si chinuindu-ma cu tot felul de ganduri…ca sa ma indragostesc nebuneste, sa-mi ia mintile un barbat care dupa ce s-a culcat cu mine s-a schimbat brusc. M-am indragostit de el la maxim, imi placea tot la el, de la cum vorbeste, la cum rade, la cum se poarta, la cum glumeste, la ce imi promite… tot, tot. Am crezut ca am gasit barbatul ideal, barbatul perfect. Se purta cu mine de parca era de 50 de ori mai indragostit de mine. A mai trecut o spatamana si eu trebuia sa ii accept toate gesturile urate de teama sa nu ma lase. Ma suna numai cand isi aducea aminte, la mesaje nu-mi mai raspundea, era pur si simplu alta persoana. Imi doream sa mor si ajunsesem sa simt ca vreau sa fac lucruri pe care nu mi le-am imaginat niciodata ca eu voi fi in stare. Ii judecam pe cei care se gandeau la sinucidere si am ajuns sa simt eu asta. Nu stiam decat un singur lucru, ca ziua in care ma va parasi va fi ultima pt mine. Soarta ti-o faci cateodata si cu mana ta! M-am distrus singura si nu-mi vine sa cred in ce hal am ajuns. Poate nu ar trebui sa ma intereseaze ce zice gura lumii, dar stiu ca eu nu pot fi asa. Cum voi mai avea curajul sa-mi apar imaginea dupa ce am facut ce am facut? Acum chiar sunt o femeie usoara. O femeie usoara care s-a culcat cu al doilea barbat dupa o saptamana, o femeie usoara care era de parere ca femeia trebuie sa se culce cu singurul barbat cu care isi va petrece viata. Nu suportam gandul ca voi trai cu rusinea de a ma arata lumea cu degetul – „aia care s-a culcat cu ala dupa o spatamana”. Regret din tot sufletul ca am cedat si m-am daruit unui om care a vrut doar sa isi bata joc de mine, de sufletul meu. Simteam cum ma doare inima, si plecam pe strazi singura, de nebuna, de frica sa nu isi dea seama parintii mei ca sufar. Am trait asa, suportandu-i orice, plangand seara de seara, fara ca el sa stie macar cat de mult sufar pentru el, cand ma suna trebuia sa ma port normal, sa ma fac ca nu stiu ca mai are pe alta, si dupa ce inchid telefonul sa plec de acasa ca sa pot sa plang… Timp de 4 luni de zile ! Dupa timpul asta in care nu ma gandeam decat sa mor, m-am decis sa ii spun, m-am decis ca poate m-as simti mai linistita daca ar stii si el ce mi se intampla de fapt. I-am povestit si ma abtineam cu greu sa nu plang (eu fiind o persoana care stiu foarte bine sa imi ascund asentimentele). Si care a fost reactia lui? A inceput sa rada, sa rada timp de 2 minute fara sa se mai opreasca, si apot sa zica „tu vrei sa te cred?” Am simtit ca se rupe ceva in mine si mi-am dat seama cat valoreaza acel baiat. Mi-am dat seama ca traim intr-o lume in care oamenii sunt doar niste jeguri tradatoare. De atunci a mai trecut o luna, si nu pot sa mai fiu eu, nu pot sa imi mai privesc parintii in ochi, nu pot sa mai vorbesc cu mama si s-o aud cum ma intreaba seara de seara de ce sunt trista iar eu ii raspund sec „nu sunt” si imi indrept privirea in laptop. Iar ea inca sta jos si asteapta sa-mi deschid sufletul in fata ei. Dar eu nimic. Si o vad cum pleaca cu lacrimi in ochi. Cum poate un barbat sa se prefaca atat de bine doar sa isi atinga interesele? Cat de rea poate fi specia umana?