Mama, te iubesc!

Nu cred ca am apucat sa-i spun vreodata mamei mele cat de mult o iubesc. Poate pentru ca sunt o fire mai dura, poate ca nu am avut destul curaj – e nevoie de putin curaj s-o spui. Realitatea asta cruda mi-a deschis ochii si sufletul, cand vad lacrimile unui copil orfan, atatea boli necrutatoare; ma simt norocoasa ca o am pe mama langa mine!!

Daca n-as fi avut-o mereu langa mine sa-mi aline durerile, sa imi poarte de grija si sa ma sfatuiasca, nu stiu ce om as fi fost. Si cand ma gandesc ca ma mai supar pe ea cand imi tine morala sau o las singura cu atatea pe cap, parca acum m-as duce la ea si i-as saruta mana. Cea mai scumpa fiinta-MAMA!

A rupt o bucatica din sufletul ei si mi l-a dat mie. A avut grija sa nu-mi lipseasca mie nimic chiar daca se dadea pe ea la o parte. Mama m-a facut sa ma simt o invingatoare atunci cand am fost invinsa, mi-a dat o educatie si isi doreste ca eu sa ajung departe. Am scris aceste cuvinte frumoase in speranta ca macar pentru o clipa vom medita, ii vom multumi lui Dumnezeu ca avem o mama langa noi si vom merge degraba la mamele nostre sa le spunem MULTUMESC pentru viata care ne-a dat-o, pentru grija care ne-o poarta zi de zi si pentru ca mereu ne va intinde o mana si ne va apara, chiar si din ceruri.