Mereu tu…

Daca stau bine sa ma gandesc, “mereu” nu descrie tocmai bine situatia…Cred ca ar fi “mereu”, daca mergeam “mereu” impreuna la sala sau la cumparaturi.

Dar te am acasa, in grupul de prieteni, in vizitele facute impreuna la parinti, cand facem piata, cand ne certam ca lasi dezordine. Pana si la serviciu te am. Cand imi scri pe messenger (exact cand am treaba foarte multa) ce gadget tare ai vazut. Sau ca ai poftit la ciorba de vacuta si daca-ti fac, sa consider ca am pe deget inelul de logodna. Care apropo, dupa 4 ani tot nu mai vine. Iar mie mi se inmultesc ridurile si proiectele care ma impiedica sa fac ciorba aia de vacuta. Adica proiectele imi pun piedica in drumul catre altar?

Nu stiu cum este la altii dar nu reusim sa ne sincronizam programele deloc. Ori ai tu de lucru acasa, inclusiv la sfarsit de saptamana, ori am eu. Iarna reusesti sa-ti faci putin timp liber cand pleci la schi iar eu ma simt singura si abandonata. Te intorci, ma pacalesti frumos si o luam de la capat.

Mi-as dori ca acest “mereu” sa fie valabil si pentru sustinere in momentele mele grele. Din pacate de fiecare data cand am avut nevoie de tine te-ai sustras elegant si a trebuit sa ma culeg singura de pe jos. Sa-mi spun singura “Zoe, fii barbata”. Cumva in cuplul nostru eu sunt cea puternica? Se spune ca unul iubeste mai mult, altul mai putin. Probabil ca unul este mai puternic si altul mai slab. Ok, la mine in familie se poarta matriarhatul si poate, fara sa vreau, am imprumutat modelul, dar tot am nevoie de tine sa imi fii alaturi indiferent cat de dura as fi.

Cateodata parca suntem impreuna din inertie. Este un curent care duce relatia asta mai departe sau alteori parca e o corabie unde eu sunt capitanul. Dar poate asa este dupa patru ani. Mi-am pus problema, la un moment dat, cum o sa fie daca fac ciorba aia de vacuta si la un anume interval sa vina si barza cu un cadou. Am senzatia ca as creste doi copii. Cred ca te mai astept putin si o vreme o sa mancam la restaurant. Poate vei deveni mai intelept. Desi prietenele mele maritate si cu copiii spun ca asta este un lucru imposibil. Ca sa renunt la temeri, la a-mi pune o mie de intrebari si sa fac ciorba aia o data ca totusi am o varsta. Si ceasul biologic a inceput sa faca tic-tac. Iata alt subiect interesant de dezbatut.

Cu toate astea, si dupa atata timp…tot pe tine te-as alege. Cum gatesti tu ca sa-mi faci o surpriza, dar toata bucataria e plina de sosuri si oale arse. Cum ma trezesti in fiecare dimineata cu un val de pupaturi. Cum ma iei la dans in mijlocul sufrageriei in halat si in papuci pentru ca butonand televizorul am nimerit o melodie draguta. Si multe, multe, multe, multe alte momente frumoase care ma impiedica sa iti pun “din greseala” sare in cafea, in loc de zahar.
Asadar, nu “mereu” ci… ”simbioza” fara limita de timp si spatiu..