Mi-am gasit fericirea!

Eram in anul 2008. Tocmai intrasem la facultate si ma angajasem intr-un supermarket nou deschis. Eram foarte multumita mai ales pentru ca in acel loc lucra si baiatul pe care eu il placeam. Aveam o relatie de cateva luni dar care s-a terminat odata cu inceperea jobului in acel supermarchet. Asta pentru ca bineinteles am inceput o relatie cu Dan – noi ne cunosteam cam de un an, am mai fost impreuna si iata ca acum incepeam o noua relatie. Oricum relatia anterioara nu prea mai mergea si am hotarat amandoi ca cel mai bine este sa ne despartim. Lunile treceau, eram foarte fericita cu Dan, cu toate ca avusesem destule certuri si asta din cauza mea mai mult, pentru ca eu nu indrazneam sa le spun alor mei de Dan. El era din cartier si aveam interdictie la baietii din apropierea casei mele. Pe scurt… eu locuiam cu fratele meu si cu sotia acestuia pentru ca mama murise, iar tata avea casa lui singur si nu prea il interesa de mine. Toata viata mea cat am stat acolo am fost foarte introvertita, nu vorbeam cu nimeni despre problemele mele, ma ascundeam de ei mereu, nu ma duceam in cluburi, nu ma distram. Am avut o copilarie destul de trista cu certuri, injuraturi, betii… Abia asteptam sa scap… Atunci Dan era singura mea scapar. Vroiam sa stau tot mereu cu el. El ma intelegea si credeam ca si el ma iubeste, cum il iubeam eu. Era totul pentru mine, il iubeam cu toata fiinta mea, din tot sufletul. As fi facut orice ca sa fiu cu el… Dar un singur lucru nu am putut face si anume sa le spun alor mei de el. Poate asta a fost greseala mea, mi-am produs singura suferinta… Dupa doar 3 luni, Dan se schimbase complet. Poate satul sa se mai ascunda, incepuse sa nu mai fie interesat de mine. Vreau sa spun ca sunt destul de dragutica, baieti aveam tot timpul pe langa mine, dar eu il vroiam pe Dan. Care incepuse sa spuna tot felul de scuze ca sa nu ne vedem. Atunci am luat o decizie pe care nu o voi regreta niciodata. Am hotarat sa ii dau ce aveam eu mai de pret, lucru de care orice fata este mandra – puritatea ei. De la acel moment, la doar 2 saptamani am a aflat ca Dan avea o iubita care lucra in acelasi magazin cu noi. Si in tot acest timp eu nu am putut sa imi dau seama. Au urmat zile foarte triste, noaptea plangeam, ziua plangeam, la munca plangeam. Nu mancam, eram foarte singura… Din nou cei de acasa nu si-au dau seama, ei nu stiu nici acum de aceasta poveste. Va dati seama ca pentru mine totul se terminase. Nu mai eram aceea fata vesela, mereu zambitoare. Vroiam sa mor si noroc ca am avut prietene langa mine care m-au sustinut, caci altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat. Dan nici macar un sms nu mi-a dat sa imi spuna ce s-a intamplat. Nimic… Auzisem doar ca el nu ar fi vrut sa ma fac sa sufar, dar s-a intamplat. Dupa toate acestea am avut numai aventuri pe care le regret din tot sufletul, pana intr-o zi cand mi-am gasit dragostea. Era asa aproape de mine dar nu o vedeam. Un coleg de pe acelasi raion cu mine, care de la bun inceput s-a aratat interesat de mine… si ii multumesc ca a stiut sa ma astepte. In mai 2009 am hotarat sa avem o relatie pe care nu am mai ascuns-o. Le-am spus alor mei de ea, dar pentru ca incepusem sa ies, sa ma distrez, lucrurile in familie au luat-o spre rau. Fratele meu si cumnata mea nu mai vorbeau cu mine… dar eu nu mai eram dispusa sa sufar, sa mai pierd inca odata pe cineva la care incepusem sa tin. Incepusem sa iubesc. Am plecat de acasa si bine am facut! Acum sunt fericita, am o fetita de 5 luni, partenerul meu ma iubeste, ma respecta si il iubesc. Nu mai sufar, iubesc si sunt fericita…