Mi-e dor de iubirea ta
Nu iti mai suport laptopul ala in care te-ai mutat cu totul. Chiar trebuie ca eu si Razvan sa ne programam la tine ca sa iesim toti 3 in parc? Chiar am devenit o simpla preocupare din programul tau zilnic? Dragul meu, exclusivitatea nu cer si nu sper, dar vreau si altceva decat prezenta ta fizica. Vreau timpul tau, privirea ta, zambetul si mai ales iubirea. Stiu ca ma iubesti, mi-o arati in fiecare zi. Dar pasiunea noptilor si florile frumoase nu spun totul…
Mi-e dor sa iesim in parc duminica, sa face si altceva decat sa merg la serviciu pe saptamana, sa gatesc pentru voi si sa citesc presa. Sa stii ca aproape urasc orice calculator si am senzatia ca tehnica imi rapeste persoana cea mai draga inimii mele. Nu stiu ce faci atat acolo, te cred ca ai de lucru, dar nu imi pot stapani suspiciunea, frica si mai ales nevoia de tine. Nu pot accepta gandul ca poate ai pe altcineva sau ca pur si simplu relatia noastra a intrat intr-un con de umbra. E prea devreme, dragule, sa devenim singuri in cuplu. E prea devreme sa ne punem tineretea in cui si sa cautam feluri de a fi in alte parti decat in relatia asta, adica in noi insine.
E nevoie oare sa iti spun pe litere ce vreau? Ma oftic la culme ca nu am o optiune de help in care sa intreb “cum sa il aduci inapoi in lumea voastra?”. Imi vine sa plang uneori cand ma bag in pat singura si iti aud doar degetele pe taste, degetele acelea de care mi-e sete si dor. As vrea sa te joci in parul meu asa cum faceai acum ceva timp, sa ma alinti si sa ma rasfeti ca pe o pisicuta. Vreau sa fiu din nou pisicuta ta nebuna cu care sa trezesti vecinii in noapte si cu care sa cutreieri orasul descult dupa ploaie. Mi-e dor sa fim tineri si nebuni, sa ne alergam pe strazi, sa ne jucam, sa ne certam, sa ne iubim. Prea multa apatie imi strange inima si frica de a trece intr-o alta faza, poate mai rea, ma paralizeaza.
Nu stiu de ce nu pot eu insami sa fac ceva. Poate sa imi iau si eu un laptop si sa ne discutam problemele pe mess? Tu la masa, eu in pat, vorbind pe mess ca doi oameni ce se cred mari… Ilar tablou!
Iti scriu mesajul acesta ca sa ma descarc, ca sa descarc tot dorul si nevoia de tine. Caci eu te iubesc mai mult ca in prima zi, te iubesc cu adevarat acum. Nu mai sunt o simpla indragostita care ar fi in stare sa poarte tocuri de 10 cm ca sa para mai sey sau sa sa treaca de 3 ori strada ca sa o remarci. Acum sunt a ta, acum sunt aici.
Tot ce vreau este sa iti intorci privirea aia de un albastru taios si sa ma vezi. Sa ma chemi, sa ma vrei, sa ma strigi. Imi lipseste numele meu spus de tine, zambetul meu pe care doar satisfactia de a fi alaturi de tine mi-l da. Nu stiu cum sa fac sa ne regasim in acel “mereu” pe care ni l-am promis. Nu stiu cum sa te chem acolo, caci din locul acela unde e cel mai bine din lume eu nu m-am miscat. Te astept la noi, sa fim mereu tu, mereu eu. Ai uitat oare cat ne iubim?.