Multumesc draga revista!
Buna, numele meu este Nina, am 37 de ani si sunt din Sibiu. Povestea mea nu stiu daca neaparat este o poveste. Mai curand as vrea sa multumesc revistei ca exista. Dar sa o luam cu inceputul. In urma cu cinci ani eram singura cu o fetita, in urma unei relati esuate. Tare mult mi-ar fi placut sa am pe cineva. Singuratatea este cea mai grea povara! Dar unde sa cunosc pe cineva cand eu eram ocupata cu serviciul si fetita.
Totusi in putinul timp care il aveam pentru mine imi placea sa citesc revista ,,Povestea mea” asa m-am hotarat sa incerc. Am trimis o scrisoare pt rubrica de matrimoniale si am asteptat. Dupa ce a aparut anuntul a inceput sa sune telefonul. Cred ca suna aproape non-stop. Cand vroiam un pic de liniste trebuia sa-l inchid. Am cunoscut foarte multi domni singuri dar cum sa aleg? Imi trebuia nu numai un sot pt mine ci si un tata pt fetita mea. Mamicile care sunt in aceiasi situatie ma inteleg si stiu la ce ma refer.
Aproape la un an dupa ce a aparut anuntul iar eu nu mai aveam nici o speranta am prinit intr-o seara un sms. I-am raspuns mai mult in gluma, m-a intrebat daca poate sa ma sune i-am spus da si asa a inceput totul. A fost o prietenie la inceput doar la telefon, pana a reusit sa vina la Sibiu sa ne cunoastem. dupa o luna ne-am mutat impreuna, la vreo trei luni am ramas insarcinata si ne-am casatorit. am nascut o fetita superba, tot cu cezariana ca si pe prima. aveam o familie superba: doua fetite frumoase si cel mai bun sot pe care si-l poate dori cineva. am avut destule greutati peste care am trecut doar cu ajutorul sotului meu care a stiut sa aiba rabdare cu mine.
Si pentru ca povestea sa fie completa am ramas insarcinata cu trompele legate si acum un an si trei luni am nascut un baietel de toata frumusetea. noi il consideram mica noastra minune si un dar de la Dumnezeu. De aceea, draga revista, iti multumesc ca existi pentru ca datorita tie am cunoscut cel mai bun om de pe lume. am cea mai frumoasa familie si ce e cel mai important. Sotul meu nu face nici o diferenta intre copii, toti sunt ai nostri!!!!!!!
Chiar daca nu o sa tipariti scrisoarea in revista nu conteaza, luati-o ca pe o scrisoare de multumire pentru dvs, cei care va ocupati de revista. Multumesc.