Nefericita pentru toata viata
Am avut un prieten acum 3-4ani in urma pe care l-am iubit enorm, mereu credeam ca vom fi impreuna. Na fost sa fie, si din cauza asta am suferit enorm de mult… Mi-e teama sa nu sufar si acum. Din ambitie, pt.ca m-a inselat, dupa nici o luna de la despartire, m-a cautat un vechi iubit din tinerete, iubit pe care l-am placut din primul moment cand l-am vazut insa n-a fost sa fie atunci, asa ca am profitat de situatie gandindu-ma ca asa o sa-l uit pe fostu si ca o sa pot iubi din nou.
El (actualul sot), proaspat despartit, mi-a propus sa vin in Grecia cu el, banuiesc ca din acelasi motiv ca si mine,adik sa treaca peste acea depresie.Zis si facut…am venit in grecia cu el…La inceput a fost ok,apoi incetul cu incetul cu cat treceau lunile tot mai greu imi era sa stau acolo, gandurile nu-mi dadeau pace, ma gandeam tot mai des la fostu, l-am si sunat de multe ori, iar cu actualul nu mergea deloc bine.
Bineanteles ca a aflat de ceea ce faceam, ne-am si certat, vroia sa ma trimita acasa, insa cu timpul a cedat, gandindu-se ca va fi bine. La fel gandeam si eu, insa n-a fost asa. El s-a schimbat f mult, de fata cu mine pe strada facea tot timpul complimente femeilor, ma simteam umilita si fara rost… Am plans am suferit insa am mers inainte. De multe ori mi-am facut bagajele si am plecat acasa, insa ca o proasta m-am intors mereu la el, din teama de a nu ramane singura si nefericita, imi ziceam ca asa sunt toti barbatii si ca n-o sa am parte de altul mai bun.
Am fost SLABA si nu stiti ce mult regret. Asa cu cearta zi de zi, am impins 2ani si mi-a facut un copil… Da, el mi l-a facut, zicandu-mi ca poate asa imi va veni mintea la cap si ma voi schimba si mi va trece mie de toata dragostea din trecut. Asa cum v-am zis, ne certam zi de zi, uneori nu-l mai suport, nimic din ce face nu mai suport… ori de cate ori are ocazia imi face in ciuda complementand cate o femeie ce-i place si pe care ar vrea-o.
Ne-am casatorit, dar nu din dragoste, la fel cred ca simte si el, ci mai bine zis, din cauza sa nu ramana copilul fara parinti, cu toate ca-mi vine sa ma despart si azi, pt.ca nu e el cel pe care il doresc. Nu e el cel cu care vreau sa am o viata linistita. Cum sa fie linistita daca noi ne certam din toate prostiile, nu avem aceleasi gusturi,aceleasi planuri etc.etc. Stiu ca acum degeaba regret,pt.ca nimic nu mai pot schimba din ce cauza credeti? de teama… frica sa nu raman singura si cu copil, si merg asa inainte, insa fara fericire, cu lacrimi in ochi zi de zi gandindu-ma cat de proasta am fost facand ceea ce-am facut.
Stiu ca si eu sunt vinovata, adik nu numai el e cel ce greseste, nici eu nu fac ca viata noastra sa fie mai buna, insa din cauza ca ma dispretuieste si ma compara cu altele zicand mereu ca toate-s mai bune ca mine,ajung sa ma gandesc ca viata mea e ratata, asta din cauza mea. Mereu imi zice ca de mai continui sa fiu nervoasa si sa-l cert din orice,vom sfarsi prin a ma insela, si lui nici nu-i va pasa, cum ca tot eu voi suferi.
Deci… cam asta e povestea mea „frumoasa”de dragoste, si va sfatui fetelor sa nu faceti ca mine daca nu e dragoste adevarata ceea ce simtiti pt.cel ales. Nu stiu ce viata voi avea de acum in colo, mai ales ca maine poimaine vine bebele, insa sunt fara speranta si asta este. Ganditi-va bine de 10ori inainte de luati o decizie pt totdeauna ca o sa ajungeti sa va mancati zilele pt. ceea ce-ati facut.