Nu am succes in dragoste

Acum o jumatate de an am divortat a doua oara. Pot sa spun ca intotdeauna m-am considerat o femeie cu standarde inalte si poate din aceasta cauza nu am reusit sa am succes in dragoste. Pe cat de bine ma impac cu profesia, parca pe atat de rau imi merge cu barbatii…

Dupa o casnicie scurta si nefericita incheiata la sfarsitul facultatii, mi-a fost foarte greu sa ma mai apropii de cineva. S-a intamplat dupa 7 ani, cand am gasit un barbat care promitea sa ma faca fericita. Ne-am inteles relativ bine timp de 3 ani, dupa care el s-a hotarart intr-o zi sa plece cu altcineva. Mi-a fost foarte greu sa accept ca am fost parasita pentru o alta femeie.

De fapt, am ajuns sa cred ca am fost parasita pentru ceea ce nu sunt si se pare ca sunt destul de putin daca a ales o femeie pe care eu as fi considerat-o o prada usoara. Sau poate tocmai de-aia, poate pentru ca mi-am pastrat mereu o parte rece, inabordabila…

Cert e ca intr-o zi Dan mi-a spus ca relatia noastra nu il mai face fericit si ca a gasit femeia langa care se poate simti implinit. Nici macar atunci nu am putut sa ma deschid, sa ii spun cat il iubesc, desi simteam ca as vrea sa il rog in genunchi sa nu plece. Nu am facut nimic, i-am zis nepasatoare “bine, du-te” si am divortat.

Ma pastram rece chiar in momentele intense si pasionale ale relatiei noastre. El era destul de afectuos, dar se izbea de un munte de tacere si raceala. Mi-a zis adesea ca are dubii cu privire la iubirea mea si ca se simte singur. Ii spuneam ca nu are de ce sa se ingrijoreze, ca e totul ok sau inventam scuze diverse: “sunt obosita”, “ma apuca o raceala”, “am o groaza pe cap si imi sta gandul departe” etc.