Nu am succes in dragoste
Nu mai zic nimic despre stima de sine si increderea in sine pentru ca sigur nu sunt punctul meu forte. Niciodata nu au fost, cu atat mai putin acum… Nici nu stiu cum de am curajul sa deschid un subiect atat de personal pe un forum public, dar cred ca pana la urma nevoia sociala, fara de care suntem morti ca si oameni, ca si fiinte a primat.
As vrea sa imi dati o idee despre ce sa fac. Sunt inca in stare de soc? Dar au trecut deja 6 luni… Asa e firea mea? Daca da, de ce simt ca nu mai pot trai cu mine insami in halul asta? Poate sa fac ceva terapie, dar nu stiu de care…
O prietena din Franta mi-a zis ca s-ar putea sa am probleme mai vechi, din copilarie (ai mei au divortat cand eu aveam 3 ani si am crescut cu bunica mea, vaduva si ea, pentru ca mama s-a recasatorit si nu a putut sa ma tina si pe mine) si ca psihanaliza, care pare-se ca este foarte cautata acolo, in Franta, mi-ar fi de mare ajutor (ea a zis ca lipsa unui figuri masculine in viata mea mi-a alimentat sentimente de nesiguranta si astfel am ajuns lipsita de incredere in mine, in ceilalti etc).
Dar eu nu stiu cat de bine se face asa ceva la noi in tara si, in plus, nici nu ma simt in stare sa merg la un psiholog.
E rau cand te resemnezi cu raul! E si mai rau cand singuratatea poarte numele tau de domnisoara, cel la care eu am revenit de curand….