O impresie

Am postat aceste ganduri si pe forumul Euforia. E mai mult o reflectie personala decat o confesiune. Dar cred ca e potivit. Poate in ele se vor regasi si alte femei mai idealiste si sentimentale ca mine, singure, in cautarea jumatatii. Nu as fi crezut ca as putea urmari constant astfel de emisiuni, dar navigand pe canalele tv si nimerind la emisiunea „Inelul de diamant”, am devenit curioasa. In primul rand datorita atractiei mele fata de lumea orientala, iar felul de a fi al lui Amer, milionarul candidat, m-a convins sa urmaresc toate editiile.

E adevarat ca la sfarsitul emisiunii, imaginatia si sperantele mi s-au aprins, la gandul ca exista in lumea reala si nu doar in filme, astfel de barbati. Toate ingredientele necesare atractiei la prima vedere. Si nu ma refer la bani – ei sunt foarte importanti, dar pentru mine sunt un mijloc si nu un scop in viata, asa ca nu as putea alege pe cineva fie si preliminar numai pe acest considerent – ci la felul de a fi. Educatia si mentialitate orientala au fost desavarsite de experienta unei lumi occidentale. Ceea ce si razbate in felul de a fi, gandi, reactiona.

Am citit cate ceva despre lumea araba – credinta, obiceiuri – si am si gustat fin din aceasta lume, calatorind in 2 astfel de tari. Niciuna din aceste calatorii nu m-a dezamagit: inexplicabil ma simt atrasa de ea. Mai mult, de fiecare data au fost localnici care, crezand ca sunt „de-a lor”, m-au intrebat din ce regiune sunt? In Bucuresti, incerc sa regasesc acest univers cat mai aproape de farmecul sau, bucurandu-ma de atmosfera unui local cu specific, de o mancare arabeasca si de o narghilea la Capitan. Sperantele mele de a intalni un astfel de om nu se pot materializa. Pentru simplul motiv ca nu particip la emisiuni si nici nu frecventez cercuri ale oamenilor cu o astfel de experienta, educatie si cultura. Si, de ce sa nu recunosc: nu am 1,75m, nici masurile ideale?

La bratul unui astfel de barbat, rar gasesti o femeie care sa se remarce mai mult prin distinctie, educatie, finete, rafinament si mai putin printr-un corp bine intretinut si o frumusete de top model. Si cand ma refer la un „astfel de barbat”, nu am in vedere nationalitatea, ci educatia si felul de a fi. Cred insa ca religia si educatia au un cuvant important de spus in formarea fiecaruia, iar din personajele mondene sau pe care le-am vazut perindandu-se la tv, nu am regasit nici un roman atat de educat, echilibrat, retinut etc. Asta poate si din cauza educatiei noastre.

Nu spun ca nu exista barbati romani educati, manierati, rafinati etc. Lumea in care eu „functionez” este limitata de activitatea celor 2 firme pe care incerc sa le cresc, in care am investit energie, timp, pasiune, efort. Din proprie initiativa. Pe cont propriu. Fara nici un sprijin. Doar pentru ca imi place sa construiesc. Alegerea initiala nu a fost profesia in defavoarea vietii sentimentale, asa a fost mersul lucrurilor. Dimpotriva: pana sa-mi gasesc identitatea profesionala, ani de zile am „orbecait”. De cand mi-am gasit locul, energia mea s-a concentrat in acest sens. Dar am ramas foarte atenta si la tot ce s-a intamplat in jurul meu. Am incercat relatii cu oameni fundamental diferiti de mine. Firesc, au esuat.

De ceva timp, existenta mea inseamna munca de dimineata si pana seara, eforturi de a ma impune prin seriozitate intr-o lume a pilelor si relatiilor. Provocarile vin una dupa alta si-odata lucrurile puse pe roate, nu poti renunta. Viata personala se rezuma la bucuria de a-i avea aproape pe cei dragi, de a ma intalni cu prietenii, de a merge acasa la munte, de a calatori, de a face toate acele lucruri marunte care imi umplu sufletul. Dar nu si bucuria sufletului pereche, a unui partener in care sa am incredere, pe care sa simt ca ma pot baza. Pentru ca… asa a fost sa fie: am avut relatii, dar niciuna in care sa ma pot stabili.

Confirmarea existentei unui astfel de om – fara a-l idealiza, am in vedere doar prima impresie – in special pe taram romanesc, a fost o placere pentru mine. Din pacate, nu cred ca voi avea prilejul unei astfel de intalniri, dar cine stie? Insa, mi-ar placea sa aflu ca cele carora viata le ofera astfel de sanse stiu sa le si aprecieze intr-un mod sincer si ca finalul fericit de pe ecran se continua si in realitate. Pana atunci, numai de bine si SUCCES tuturor!!

P.S. Daca as avea prilejul sa savurez o narghilea in compania lui Amer, povestind, aceasta ar fi intr-adevar, o mare bucurie!